Alexandr Soljenițîn s-a născut în 1918 la Kislodovsk. În 1945, pentru că l-a criticat pe Stalin într-o scrisoare personală, a fost condamnat la opt ani de detenție în lagăre de muncă. În 1962, în contextul destalinizării, publică O zi din viața lui Ivan Denisovici, care îl face cunoscut atât în URSS, cât și în Occident. Scrierile sale circulă în samizdat și sunt traduse în mai multe limbi. În 1970 i se acordă Premiul Nobel pentru literatură, dar, de teamă că nu i se va permite întoarcerea în țară, refuză să participe la ceremonia de la Stockholm. În 1973, apare în Franța (mai întâi în rusă, apoi în traducere) Arhipelagul Gulag, carte care zguduie lumea intelectuală din Occident, iar în URSS îi aduce autorului acuzația de trădare, arestarea și exilarea pe 13 februarie 1974. Trăiește în Germania și Elveția, înainte de a se muta în SUA, iar în 1994 revine în Rusia. Moare în 2008. Scriitorul periculos pentru regimul sovietic și autorul unor reflecții asupra revoluției ca fenomen sunt două ipostaze soljenițiene pe care le relevă paginile de publicistică incluse în prezentul volum: un apel disperat - Să nu trăim în minciună! - finalizat în chiar ziua arestării lui Alexandr Soljenițîn de către autoritățile sovietice (și cu o zi înainte de a fi deportat), care îndeamnă la curaj civic în vremuri profund ostile; și două articole care oferă o cheie de înțelegere a sensului unor mari transformări istorice declanșate odată cu revoluția rusă din februarie 1917.
