„Multă vreme cartea mea, rezistența, a fost un secret chiar și pentru mine. Înainte să fie o carte, au fost niște drumuri foarte prozaice și niște locuri străine, în care am scris diverse alte texte, multe la fel de străine. La finalul acestor drumuri, scrisuri și îndatoriri, mi s-a întîmplat tot mai des să dau peste porțiuni ascunse, un fel de adevăruri boțite, cu care nu-ți prea vine să te întorci acasă, dar nici să le ignori. Toate crîmpeiele astea, necesare și incomode, sînt adunate în singura formă care le-a putut suporta. rezistența e o carte care s-a modelat după spațiile în care și-a început existența: locuri de tranzit, provizorii, uneori călduțe, alteori abrazive, de multe ori impersonale. Refugii. Peste tot, a funcționat asemenea unui radar personal, bine ferit. Cred în avertismentele ei.” (Alina Purcaru) ALINA PURCARU (n. 1982) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București. A publicat constant cronici de carte și articole în revistele „Observator cultural”, „Dilema Veche”, „Dilematecă”, „Noua literatură” și „Suplimentul de cultură”. Este coautoare a romanului colecctiv „Rubik” (Editura Polirom, 2008) și coordonatoarea volumului „Povești cu scriitoare copii” (Editura Polirom, 2014). În prezent, este redactor la revista „Observator cultural”. Fragment: “promisiuni ca luna-betilună și dora-minodora zi după zi, continuam, tăiem frunze pentru toate gângăniile pământului. în foarfece ne concentrăm toată forţa: chelicerele noastre performante, sprâncenele noastre încruntate de fete din est. ne-am obișnuit cu rugină, în scorbură friguroasă și moale, pe fundal negru. nu ne cedăm furia.”
