Pusă în grila contemporană, România pitorească poate fi citită și ca o carte de promovare turistică, mai puțin convențională, dar, poate, ceva mai eficientă. Cum de asemenea, textul are și un potențial de istorie a României fin de siècle. Jurnalul de călătorie al lui Vlahuță începe cu o croazieră pe Dunăre, de la Porțile de Fier până la Marea Neagră; descrie apoi, într-un capitol intitulat Pe Marea Neagră, aventura la malul mării și trece la o nouă aventură, În munții noștri. Munții Mehedinți, Valea Motrului și Valea Jiului, Munții Parâng, Peștera Polovragi, Vâlcea și Valea Oltului, Curtea de Argeș, Schitul Peștera, Munții Bucegi, Valea Prahovei, Munții Buzăului, Vrancea, Munții Bacăului, ai Neamțului și ai Sucevei sunt câteva dintre „stațiile” de pe traseu, pentru că drumul este parcurs călare sau cu trăsura, ori pe jos... În Moldova, o nouă aventură pe apă, Valea Prutului, ultima călătorie fiind prilej de prosternare în fața „statuii lui Ștefan cel Mare”. - Lucian Pricop
