Sanatoriul de var

Am scris aceste poeme ca și cum aș fi stat întinsă pe o targă invizibilă, într-un salon plin de amintiri. Nu pentru a mă vindeca, ci pentru a înțelege mai bine prezentul. Sanatoriul de var, nu este o carte despre plecare ci despre rămânere, despre acea clipă prelungită în care înveți să locuiești în propriul tău corp și glas. Nu știu dacă există vindecare în aceste pagini. Există, în schimb, o încercare de a privi fără ocol ceea ce doare, de a da nume lucrurilor care de obicei, rămân nenumite. Am scris ca și cum fiecare cuvânt ar fi fost o incizie necesară, prin care aerul să poată pătrunde într-un spațiu închis prea mult timp. Sensul acestui volum nu stă în răspunsuri, ci în felul în care întrebările continuă să existe. În felul în care timpul se așază pe trup ca o a doua piele. În felul în care memoria cu toată lumina ei, nu reușește să alunge umbra, doar o face mai limpede. Nu ofer cititorilor un refugiu, le ofer o cameră albă, deschisă, în care fiecare își poate auzi mai clar bătăile inimii.