Acțiunea romanului "Sângele" începe brusc, cu descoperirea unei spargeri la capela relicvelor dintr-o veche mănăstire madrilena. Cititorul este introdus în miezul acțiunii polițienești de descoperire a făptașilor, dar mai ales a mobilului fărădelegii. Autorul ridică valul de mister cu care este acoperită mișcarea catolică numită Opus Dei, încercând în același timp și o demistificare a cultului relicvelor, cult care face parte din arsenalul de propagandă al slujitorilor Bisericii Catolice. Minunile desfășurate sub ochii credincioșilor - cum ar fi lichefierea sângelui Sfântului Pantelimon - sunt oare reale sau sunt "ajutate" să se producă prin intervenția noilor descoperiri ale științei? Cititorul va urmări cu sufletul la gură desfășurarea anchetei polițienești, asezonată cu descrieri și analize foarte pertinente a două capodopere ale pictorului flamand Hieronymus Bosch - "Grădina desfătărilor" și "Adorația Magilor" -, o plimbare prin catacombele Parisului, referiri la monstruoasele experimente medicale ale lui Josef Mengele, precum și decodificarea unor misterioase inscripții în grecește. Sfârșind lectura, cititorul va rămâne uluit la dezlegarea misterului care învăluie pe parcursul întregii cărți o intrigă foarte bine condusă și care scoate în evidență pregătirea filosofică și teologică a autorului, care, din interiorul tagmei ecleziastice, își poate permite critica sistemului din care a ieșit în mod voluntar. O carte din care cititorul interesat, nu numai de intrigă polițistă, are multe de învățat.
