„Se adună și cresc văzând cu ochii documentele și materialele, actele oficiale și declarațiile luate sub jurământ. Înalți magistrați și bravi ofițeri care și-au riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea și exodul românilor [din Basarabia] au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaților, lovituri cu pietre și huiduieli. Toate aceste gesturi infame și criminale au fost comise de evreimea furioasă ale cărei valuri de ură s-au dezlănțuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură? Așa ni se răsplătește bună-voință și toleranța noastră? Am acceptat acapararea și stăpânirea iudaică multe decenii și evreimea se răzbuna în ceasurile grele pe care le trăim. ?i de nicăiri o dezavuare, rupere vehemență și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți și sanguinari [...] Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri ?i jecmănitori merită un tratament ceva mai omenos din partea evreimii care se lauda până ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocire” (pp. 232-233).
