Sase studii de psihologie

Cercetările lui Jean Piaget în domeniul psihologiei copilului, efectuate pe parcursul a aproape patruzeci de ani, au vizat nu doar perfecționarea metodelor pedagogice sau educative, ci și o mai profundă cunoaștere a omului. Din perspectiva lui Piaget, pentru a putea înțelege natura și funcționarea mecanismelor mentale la adult, este necesară înțelegerea formării acestor mecanisme la copii. Articolele și conferințele publicate în volumul de față constituie un rezumat impresionant al operei autorului. În prima parte, ele prezintă ceea ce este esențial în descoperirile lui Piaget în domeniul dezvoltării mentale și afective a copilului. În a doua parte, sunt abordate câteva probleme centrale – precum cele ale gândirii, limbajului și afectivității – într-o dublă perspectivă: genetică și structuralistă.   Studenții, psihologii și toți cei interesați de psihologia dezvoltării vor găsi în această carte răspunsuri la diferite întrebări legate de dezvoltarea inteligenței, de dobândirea noțiunilor de număr, spațiu și timp, de funcția limbajului, de dezvoltarea gândirii, a afectivității sau a simțului moral.    Jean Piaget a fost un psiholog, biolog, logician și filosof elvețian cunoscut pentru cercetările sale din domeniul psihologiei dezvoltării. A predat cursuri de Psihologie genetică la Universitatea din Geneva și la Sorbona (Paris) și a fondat Centrul Internațional de Epistemologie Genetică din Geneva. A scris numeroase studii și cărți despre dezvoltarea mentală și afectivă a copilului.    "Conform unei legi ale cărei manifestări le-am văzut deja la sugar, apoi în copilăria mică, orice capacitate nouă a vieții mentale începe prin încorporarea lumii într-o asimilare egocentrică, ajungând abia ulterior la echilibru, prin compunerea cu o acomodare la real. Există deci un egocentrism al sugarului, care asimilează universul la activitatea sa corporală și un egocentrism al copilăriei mici, care asimilează lucrurile la gândirea în formare (joc simbolic etc.). Această ultimă formă de egocentrism, cea a adolescentului, se manifestă prin credința în atotputernicia reflecției, ca și cum nu sistemele ar trebui să se supună realității, ci lumea ar trebui să se supună acestora" - Jean Piaget   "Mai întâi, cei mici (sub 7 ani) neagă, în general, ideea de conservare a zahărului dizolvat și, a fortiori, pe cea a greutății și volumului legate de aceasta. Pentru ei, faptul că zahărul se dizolvă implică aneantizarea totală și dispariția sa din real. Rămâne, evident, gustul de apă îndulcită, dar, după cum spun ei, acest gust va dispărea în câteva ore sau zile, exact ca un miros sau, mai precis, ca o umbră întârziată, sortită neantului. Dimpotrivă, pe la 7 ani, zahărul dizolvat rămâne în apă, adică există o conservare a substanței. Dar sub ce formă? Pentru unii dintre subiecți, el se transformă în apă sau se lichefiază într-un sirop, care formează cu apă un amestec: este explicația prin transmutare despre care vorbeam mai înainte" - Jean Piaget     Cuprins: Partea I   1. Dezvoltarea mentală a copilului     I. Nou‑născutul și sugarul     II. Copilăria mică, de la doi la șapte ani      III. Copilăria de la 7 la 12 ani     IV. Adolescența  Partea a II‑a   2. Gândirea copilului mic    3. Limbajul și gândirea din punct de vedere genetic   4. Rolul noțiunii de echilibru în explicație în psihologie    5. Probleme de psihologie genetică    6. Geneza și structura în psihologia inteligenței Bibliografie