Octavian Soviany s-a născut în 1954, la Brașov. A publicat volume de poezie (Cartea lui Benedict, Scrisori din arcadia, Alte poeme de modă veche, Dilectă, Pulberea, praful și revoluția, Călcâiul lui Magellan, Adda), romane (Arhivele de la Monte Negro, Viața lui Kostas Venetis, Moartea lui Siegfried, Nălucă, Casa din strada Sirenelor), teatru, critică și traduceri din poezia universală. A obținut mai multe premii literare și a fost tradus în Spania, Bulgaria și Slovenia. Manierist până în vârful unghiilor, încă de la volumul de debut, Ucenicia bătrânului alchimist (1983), în 2005, Soviany publică o carte atipică, în care renunță în bună măsură la artificiile obișnuite, lăsând locul unei autenticitați bine temperate, în care ontologicul, cu adâncile sale implicații, ține cu succes locul jongleriilor tehnice (...). Scrisori din arcadiareprezintă nu numai o schimbare a formulei, ci consemnează, totodată, o experiență-limită a autorului, pe care acesta a știut să o convertească în poezie de cea mai bună calitate. Bogdan Crețu Că la toți marii melancolici, realul e și pentru Soviany într-o masivă hemoragie de substanță; iar textele lui sunt încercări disperate de oprire sau măcar de compensare a ei. Și tot din excesul atrabilar îi vine lui Soviany și refluxul thanatofor – adică asocierea imediată a oricărei gesticulații cu semantisme funebre. Spus simplu, la orice s-ar gândi, Soviany se gândește de fapt la Moarte. - Radu Vancu
