Secretul jurnalului de la Kiev

Cum supravietuiesti cand viata... valoreaza mai putin decat o mana de grau?   In anii 1930, activistii lui Stalin strabateau Uniunea Sovietica slavind maretia agriculturii colective. Era primul pas spre ceea ce a creat o foamete produsa de om care, in Ucraina, a luat aproape 4 milioane de vieti. Inspirata de o istorie pe care lumea a uitat-o, iar guvernul rus o neaga, Erin Litteken resusciteaza povestea lor.   In 1929, Katia are 16 ani, este inconjurata de membrii familiei si indragostita de baiatul din vecini. Cand activistii lui Stalin sosesc in satul ei, exercita doar o presiune moderata asupra oamenilor ca sa se inscrie in colectiva. Dar curand unii vecini dispar, cei care se pronunta impotriva colectivizarii nu mai sunt vazuti niciodata si nesiguranta creste de la o zi la alta.   Rezistenta are un pret si, pe masura ce foametea disperata cuprinde in ghearele ei zona rurala, supravietuirea pare mai mult un vis decat o posibilitate. Dar, chiar si in cele mai intunecate vremuri, iubirea nu-si slabeste chemarea.   Saptezeci de ani mai tarziu, o tanara vaduva descopera jurnalul bunicii ei, cel care va dezvalui secretele demult ingropate din trecutul incarcat al familiei ei.   Este o poveste despre rezilienta spiritului uman, despre dragostea care ne ajuta sa trecem prin cele mai grele ore ale vietii noastre si despre adevarata oroare a ceea ce s-a intamplat in timpul Holodomor-ului.   Nu mi-am inchipuit niciodata ca publicarea romanului meu despre o oprimare din trecut a poporului ucrainean va coincide cu o alta tragedie atat de asemanatoare. - Erin Litteken    Un debut care emotioneaza puternic... Istoria tragica a Ucrainei starneste ecouri dureroase in criza din prezent, iar din fiecare pagina spiritul poporului ucrainean straluceste, neincovoiat, nesupus si de neinvins. - Kate Quinn , autoarea cartii The Diamond Eye   O poveste de dragoste si supravietuire convingatoare si intima. (...) Toata lumea ar trebui s-o citeasca, mai ales acum. O recomand din toata inima. - Christy Lefteri , autoarea romanului Apicultorul din Alep   Un portret uluitor al Ucrainei si al poporului ucrainean, al tariei, rezistentei, luptei sale pentru supravietuire in timpul foametei fortate, Holodomor, dar si povestea emotionanta a Katiei, o bunica al carei trecut ascuns detine puterea de a o calauzi pe nepoata ei prin bezna pierderii si a doliului, catre viata si un viitor fara margini. O lectura remarcabila ce nu trebuie ratata. - Lisa Wingate , autoarea romanului Inainte sa fim ai vostri   Aceasta trecere in revista a istoriei Ucrainei, minunat scrisa, este in acelasi timp binevenita astazi, cat si sfasietoare (...) Este socant ca istoria tocmai se repeta in aceste zile. Si e foarte important mesajul cartii, care ne aminteste ca acolo unde exista viata exista si speranta. - Fiona Valpy , autoarea romanului Darul croitoresei   Erin Litteken este autoarea unor carti de fictiune istorica devenite bestsellere. Debutul ei, Secretul jurnalului de la Kiev, a fost tradus in paisprezece limbi si a castigat in 2022 Premiul pentru cea mai buna fictiune istorica acordat de She Reads. Licentiata in istorie si cu o pasiune pentru cercetare, Erin isi afla inspiratia in radacinile familiei sale si, mai ales, in povestirile strabunicii ei despre viata in Ucraina inainte, in timpul si dupa Al Doilea Razboi Mondial. Locuieste in imprejurimile orasului St. Louis cu sotul ei si cei doi copii.   Fragment din cartea "Secretul jurnalului de la Kiev" de Erin Litteken: "Fedir, varul mai mare al lui Pavlo, zise cu glas scazut: - Si eu am auzit la fel. Unchiul meu mi-a zis ca au obligat tot satul sa se inscrie in colectiv. - Toate astea suna un pic exagerat, spuse Mama, gesticuland din mana a indoiala. N-au cum sa ne ia animalele si pamantul fara voia noastra. Ruslan ridica paharul. - Satul fratelui meu e mai aproape de oras si e mult mai mare decat al nostru. Poate ca nu se vor obosi sa faca atata drum pana aici. - Suntem destul de aproape de oras. Chiar crezi ca rusii o sa faca vreo diferenta intre sate? Suntem cu totii parte din okruha Kiev, zise unchiul Marko. Katia se gandi la orele pe care unchiul Marko le petrecuse mergand pe jos si cu trenul pana in frumosul oras de pe malul Niprului ca sa-si cumpere aparatul de fotografiat. Desi oficial faceau parte din regiunea Kievului, de fapt, orasul era la aproape 150 de kilometri departare. - N-are importanta. O sa mearga oriunde vor. Ucraina este rodnica si imbelsugata, iar Stalin crede ca ar trebui sa fim granarul Uniunii Sovietice, zise Tato, care clatina vinul din pahar, fara sa. bea. Ca sa obtina asta, vrea sa renuntam la pamanturi si sa ne inscriem in colective. Se intampla deja in satele din toata Ucraina de luni intregi si ar putea ajunge si aici in orice moment. - Dar Stalin a spus ca, pentru a functiona, colectivizarea trebuie sa fie de bunavoie, starui unchiul Marko. - Am auzit ca si-a schimbat din nou punctul de vedere. Ma nelinisteste, zise Tato si sorbi din vin. Unchiul Marko isi lasa paharul pe masa. - Eu tot spun ea n-o sa ne oblige sa intram in colective. O sa fie la alegerea noastra. Gura lui Tato se schimonosi de dispret. - Cand am avut noi vreodata de ales cand vine vorba despre Moscova, Marko? Katiei ii scapa un mic suspin, iar Tato ridica privirea spre ea. - Destul cu vorba deocamdata. Azi ii sarbatorim pe Olha si Borislay. Tatal Katiei o lua de brat si o duse departe de multime. - Tato, despre ce vorbeati? - Despre nimic care sa to nelinisteasca, zise el si vocea ii sovai atat de imperceptibil, incat Katia nu era sigura daca a auzit. Nu sunt decat zvonuri."