Cind am postat primul poem al Elenei BaUlsanu - si foarte rar mi s-a intimplat sa pot evalua un poet dupa lectura unui singur text - am sfatuit-o pe autoare sa rezolve problema debutului in volum, mai ales ca in reviste publicase, cistigase concursuri de poezie. Nu stiam atunci ca tocmai fusese finalista la concursul pentru Prerniut National pentru debut in poezie Constantin Nisipeanu. Spre deosebire de cei mai mulfi dintre poetii tineri, foarte grabiti sa debuteze in volum, Elena Balasanu a preferat drumul lung. A lucrat citiva ani la acest volum, l-a epurat si cizelat pina a capatat o anume sfericitate. Un lirism care asociaza fericit taietura precisa a frazei lirice cu prospetimea imagistica si lexicala. Cind poemul o cere, Elena nu evita imaginea insolita sau asocierea de cuvinte provocatoare. Am sesizat aceste calitati inca de la lectura primului sau poem cu care m-am intilnit, pe care, fara sa mai fi citit ceva, fara sa stiu nimic despre autoare, l-am postat la pagina mea de pe blog, cea de marti dedicata poeziei, Cercul poetilor aparuti... - Liviu Antonesei
Elena Balasanu este o poeta craioveana din generatia tanara, care, recent, a fost desemnata castigatoarea celei de-a cincea editii a Concursului National de Poezie Constantin Nisipeanu.
Singuratate nu ne face mai buni inchisi in case ne ghemuim si asteptam suntem si noi perle in corpuri moi la marginea orasului oamenii s-au instalat confortabil in case incapatoare se privesc de la geamuri si isi zambesc fiecare in spatiul lui cu gandurile lui cu lucrurile insirate prin curte o bicicleta o casuta de jucarie un leagan o femeie trecuta de 30 isi atinge parul in oglinda apoi fata apoi buzele vantul atinge firele de inalta tensiune si canta
