Soare si nori in Mallorca

    Familia Post, din Manhattan, pleacă într-o vacanță de două săptămâni în însorită insula spaniolă Mallorca. Sejurul devine prilej nu doar de evadare și eliberare de tensiunile domestice acumulate, ci și, total neprogramat, de răbufniri, dezvăluire a unor secrete și răscolire a vechilor răni din trecut. Este povestea acelei laturi din noi înșine pe care o ascundem cu grijă, dar și a celei pe care o înfățișam celorlalți, a lucrurilor care ne învrăjbesc, dar și a celor care, în ultimă instanță, ne țin împreună.      O combinație savuroasă de tipuri umane și personalități diferite, reunite sunb același acoperiș.      Fragment din roman:       „Jim nu știa că putea să vadă vibrații de furie emanate de capul cuiva, ca într-un desen animat, dar, când o zări pe soția lui plimbându-se de colo colo pe nisip, constată că așa ceva era posibil. Charles și Lawrence stăteau în stânga lui Franny, iar Sylvia era încă ascunsă sub umbrela ei, în partea dreaptă. Carmen ieșise din apă și rămăsese stânjenită mai în spate, cu părul ud acoperindu-i umerii ca o pelerină. Când Franny îl văzu pe Jim apropiindu-se, se repezi spre el furioasă, înaintând anevoios pe nisip. Reuși să treacă de prosopul Sylviei, aruncând din greșeală nisip pe trupul fiicei sale.     - Știi ce a făcut fiul fau?     Franny era de-a dreptul isterică. Avea o privire sălbatică.     - Acum știu.     Jim nu avea deloc chef de așa ceva. Ceea ce făcuse Bobby nu era din vina lui. Jim nu avea nicio legătură cu cele întâmplate, iar acum trebuia să suporte consecințele.      - A făcut sex cu o altă față, practic în fața surorii lui. Într-un loc public! Ar trebui să mă bucur că tu, cel puțin, ai făcut același lucru într-o cameră de hotel?      Sylvia se îți de sub umbrelă. Ochii ei mijiți urmăreau cu uimire mișcările mamei ei.     - Fran, să lăsăm discuția asta pentru acasă, zise Jim. Întinse mâna spre ea, dar Franny i-o îndepărtă cu o paImă.     - Acasă? În New York? Când copiii vor fi plecați și tu la fel? Oricum, cui o să-i pese? Asta vrei să spui, nu? Cred că toți merita să știe acest lucru. A fost o nebunie să credem că am putea păstra un astfel de secret. Se prefăcu îngrijorată, adăugând: Oh, nu, sunt cumva reporteri de față? E cineva de la The New York Times? Ceilalți turiști de pe plajă se zgâiau la ei, iar Franny le făcu semn cu mâna. Cred că femeia aceea e de la Post."