O scurtă, dar frumoasa poveste moralizatoare despre dragoste frățească și iertare, despre bunătate și remușcare; însoțită de ilustrații color sugestive. Fragment din poveste: “O, Doamne!!! El era vinovat! El era vinovat de toate! De la începutul începutului, el era vinovat... ce mare lucru că îi rupsese cartoanele cu fotbaliști? Erau numai niște cartoane! Cum de putuse să dea în ea, să o lovească peste mânuțe? Cu mânuțele acelea mici, ea îi făcuse sandviș... o văzu, clar, dinaintea ochilor, cu sandvișul în mâini, încercând să treacă pragul și să ajungă în camera lui: cu siguranță că râdea, și atunci. Diana râdea tot timpul. Râdea și făcea gropițe în obrăjori și, uneori, își lăsă capul pe spate, de-atâta râs, și atunci părul lung și plin de bucle îi ajungea până la podea, așa era ea de mică și așa era părul ei de lung... surioara lui! Surioara lui, dragă, dragă! Cum de putuse să-și dorească măcar o clipă să fie, din nou, singur la părinți?! „Doamne, Tu știi că n-am spus de-adevăratelea! Iartă-mă, iartă-mă și nu mi-o lua pe surioara mea! E cea mai mare minune din viața mea și o iubesc din tot sufletul!"”
