Povestea de dragoste dintre Ernest Hemingway și Hadley Richardson, cuplu teribil al Parisului anilor '20, e una dintre cele mai cunoscute în istoria literaturii americane, iar în memoriile sale scriitorul mărturisește că ar fi trebuit să moară înainte de a mai iubi pe altcineva în afară de ea. Romanul, care poate fi considerat o replică la Sărbătoarea continuă a lui Hemingway, urmărește evoluția relației celor doi, dar și a prieteniei lor cu membrii grupului de intelectuali expati de la Paris: Gertrude Stein, James Joyce, Ezra Pound, F. Scott și Zelda Fitzgerald. Hadley Richardson sosește, alături de proaspătul său soț, scriitorul Ernest Hemingway, în spectaculosul Paris al așa-numitei Generații pierdute, aflat în plină epocă a jazz-ului, populat de scriitori, artiști și filozofi care împânzesc cafenelele de pe ambele maluri ale Senei. Dar promisiunea ei inițială, de a-și sprijini soțul pe calea afirmării literare și a-și dedica viața ascensiunii acestuia, se dovedește o încercare mai grea decât estimase. În lumea plină de tentații, a cafenelelor unde se petrece cu absint și jazz până în zori, a dezinhibatelor și mereu elegantelor flapper gîrls, pentru cei doi e tot mai greu să păstreze armonia conjugală de care s-au bucurat în prima perioadă a căsniciei. Odată cu publicarea primului volum de povestiri al lui Hemingway și cu succesul de care acesta se bucură, începe și disoluția cuplului, iar Hadley descoperă că probabil prețul plătit pentru reușita literară a soțului ei a fost chiar căsnicia lor.
