Rezumat Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum a gasit Feher Mongolia, Coreea si Japonia – Raluca Feher
Călătoria în timp există. Musca din biscuitul ăsta și ai ajuns în 1987, intră în labirintul de sub calea ferată suspendată și ești în 1956, vorbește cu bătrâna asta și ești în 1945, ascultă melodia astalaltă și anul este 1998. Călătoria în timp în Asia este mai bogată decât cea din Europa sau America de Sud pentru că poți ajunge și în viitor. În 2072 sau în 2272 au trenuri de mare viteză pe culoarele cărora umblă roboți surdomuți care îți vând calendare vîntage din 1988 și calculatoare chinezești din 1966. Mongolia, deși în Asia, este mai degrabă o țară balcanică, un Mordor amuzant de unde au plecat în lume hunii, turcii și hoardele lui Ginghis. În Mongolia, secolul XXI nu a ajuns, te plimbi într‑un spațiu la fel de nomad ca locuitorii lui, o țară întreagă alergând haotic între 1300 și 1980. Cum ți‑o fi norocul. Deși Japonia și Coreea par că sunt plasate mult în viitor, realitatea de pe teren e diferită. Ambele țări s‑au refăcut galopant după traume incredibile și progreșul lor a luat o formă de evantai. În cutele acestuia găsești intacte decade complet pierdute într‑o Europă care a evoluat mult mai uniform. Ai secolul XV la patru metri de secolul XXII, calculatoare 286 lângă calculatoare cu boxe care emană mirosurile mancăricii gătite pe ecran. Cartea aceasta este, la rândul ei, o călătorie cusută din patru petice: Mongolia în 2009, Coreea de Sud în 2013 și Japonia în 2007 și apoi în 2015. Poveștile sunt strânse din trei agende și două calculatoare, unele însemnări fiind atât de criptice pentru mine, azi, încât am chemat un specialist să‑mi spună ce am vrut să zic atunci. (Raluca Feher) Fragment din volum: “Copiii nu plâng în Coreea, copiii nu urlă în muzee, copiii nu-și trag părinții de mâini către toneta de înghețată, copiii nu bat din picior. Când sunt mici, să tot fie un an, doi, și încep să plângă, mamele se grăbesc cu ei afară, pe culoare, ca să nu deranjeze restul călătorilor (dacă sunt în tren) sau restul cetățenilor care mănâncă (în caz că sunt în restaurant). Dacă o să fac vreodată copii, o să fac unul coreean. Să-mi aducă o cănită de soju la bătrânețe, în liniște să o aducă. Sau mai bine recitând un poem despre lună și dragostea filială. Muzeul popular zice că, mai important decât cănuța și golirea țucalului, este comportamentul odraslei la moartea ta. Acum 100 de ani, un fecior sau fiica de treabă ar fi trebuit să facă pomană, adică să dea de mâncat și băut rudelor, vecinilor și prietenilor timp de trei ani de zile, dimineața și seara. Asta înseamnă 2190 de mese sau 2192 dacă aveau ghinionul să prindă un an bisect. Faliment curat. Dar cele lumești nu au însemnătate. Mai important e zâmbetul decedatului apărut printre nori, zâmbet subțiat de invidie dacă Kim, colegul de viață veșnică, ar fi avut copii cu adevărat iubitori care, timp de trei ani, și-au părăsit domiciliul și și-au făcut mutație lângă mormânt, unde au trăit într-o colibă de paie în care au gătit și au servit cele 2192 de mese. Cum să bați atâta devoțiune filială? Cum să înțelegi de ce ar face cineva așa ceva, să-și îngroape în crătiți trei ani pentru mamitică și tăticuțu' care, chiar așa, ce-au făcut ei pentru tine? Că bănuiesc că micul coreean surghiunit la margine de mormânt nu a primit de majorat de la tac-su, așa cum a primit blonda Ana din Brașov, un Mercedes 300 negru cu număr personalizat. Ce-i drept, Ana a fost dezamăgită crunt pentru că ea voia un Volkswagen, mai mititel, de fete, și s-a mutat în California."
Aștepți momentul potrivit ca să cumperi Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum a gasit Feher Mongolia, Coreea si Japonia?
Nu mai pierde timpul! Am realizat pentru tine lista cu librăriile online care vând Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum a gasit Feher Mongolia, Coreea si Japonia și poți alege librăria cu prețul cel mai mic ca să comanzi chiar acum.