Spovedania unui preot ateu este o meditație provocatoare pe tema condiției umane, dar și o căutare a divinului, a credinței, dincolo de superstiții, dincolo de dogme, dincolo de orice religie instituționalizată. Născută dintr-o experiență directă de viață, tragică și tulburătoare, cartea refuză resemnarea și postulează o încredere reînnoită în umanitate. De mulți ani port haina preoției. Am slujit atâtea Învieri, an de an, și atâtea morți, mult mai multe, ori de câte ori s‑a ivit prilejul. Am văzut atâtea nașteri și decese, atâtea vieți… atâtea suflete pe dinăuntru, din scaunul spovedaniei, acolo unde mii de oameni, de‑a lungul vremii, mi‑au arătat gândurile lor, îndoielile, neputințele, durerile, dar mai ales toate mizeriile ascunse în viscerele lumii. Când m‑am hirotonit eram doar un copil. După primele spovedanii, m‑am maturizat. După primele înmormântări, m‑am abrutizat. După atâtea slujbe, m‑am plictisit… de moarte… M‑am săturat de studiul ăsta antropologic al omului religios. Cândva m‑a fascinat, dar acum, că am văzut prea mult…
