Spovedania unui preot ateu de Ion Aion e o carte subțire, cu idei mari. E o carte curajoasă, provocatoare, scrisă într-un stil contemporan, pe alocuri savuros. O carte care te face să gândești la suferință, la căință, la credință. Iar tocmai credința este pilonul cărții, religiile în sine fiind considerate de autor simple „instrucțiuni de folosire“ ale acestei arme a omului, în frica sa de neant.
Confruntări
„Omul și Moartea stau față în față, fiecare cu ritualul său, parcă ar fi un păun și o panteră“ scrie autorul, chiar în motto-ul cărții. E un anunț serios, cum serioasă e și tema care, la drept vorbind, ne frământă pe toți. Registrul se schimbă însă chiar din prima frază a romanului, când autorul precizează abrupt, colocvial, de-a dreptul umoristic: „Babele sunt moartea mea!“.
Iar apoi urmează descrierea unor împărtășanii pe care le face, ca preot de țară, babelor satului. Este o glumeață familiarizare a cititorului cu o lume sordidă și ipocrită. Pe lângă bătrânele lovite de căința de după preacurvie sau de logoreea dinaintea morții, în carte mai defilează groparul bețiv și doctorul cu nebănuite perversiuni sexuale. Mai apar Lacomul și Filozoful, întrupări ale unei lamentabile confruntări între religie și ateism.
Registrul e tragi-comic, atâta vreme cât story-ul se menține într-un cadru realist. El trece însă în absurd, odată cu diagnosticul letal pe care îl primește „părințelul“ de la doctor și exhibițiile pe care le face pentru a-și scuti familia, de a fi martora suferințelor lui, de acum predictibile și fără leac.
Afrontul
Cartea este autobiografică, a unui autor preot care a debutat, practic, „spovedindu-se“ lumii. Spovedindu-se în scris, precum au făcut-o atâția alții „live”, în fața lui. Ion Aion este pseudonimul preotului buzoian Ilie Toader, care acum doi ani a publicat cartea și renunțat la misiunea sa, stârnind reacții în mediul bisericesc: de la diplomata luare de poziție a BOR, până la „Sminteala fostului preot buzoian…“, cum a titrat ortodoxinfo.ro.
Dincolo de controversa pe care o stârnește problematica abordată, dincolo de acordul sau dezacordul față de adevărul exprimat tranșant, al lui Aion, cartea e incontestabil valoroasă literar. Epicul e alternat cu meditația filosofică, dialogurile sunt firești și introspecțiile „nebunești“.
Distopia
Finalul creează o distopie a Morții în lumea furnicilor viitorului, lansând, totodată și o provocare directă cititorului: „E momentul unei noi hotărâri“ și „Să începem împreună să mutăm lumea!“, spune Ion Aion – nume care înseamnă Ion A lu‘ Ion, adică Neica Nimeni, dar și „veșnicie“, la vechii greci.
Limbajul folosit de autor parcurge toate registrele: de la vulgar la poetic și filosofic, ca al unui scriitor versat și matur. Pe undeva, nu e de mirare, deoarece debutantul în literatură este „absolvent de teologie și de limbi clasice, profesor de greacă veche cu performanțe didactice de excepție, doctorand în studii literare și culturale“, după cum îl prezintă Radio România Cultural.
Dani Rockhoff
Alte recenzii de la Ion Aion:
