Cartea Statele din sud-estul Europei Ed. 2 PDF

    Am început să scriu această carte, în august 2008, în timpul crizei gruzine. În prima decadă a lui august, trupele ruse au atacat Gruzia, relațiile internaționale s-au încordat brusc, războiul rece părea să reînvie, iar întâlnirea din Malta, dintre George Bush și Mihail Gorbaciov, părea o amintire din alt secol. Istoria, temporar zăgăzuită după 1989, năvălea din nou în viața noastră și punea în lumină zonele vulnerabile ale Europei. Regiunea Caucazului era o astfel de zonă, unde tensiunea mocnea încă dinainte de 1989, în urma conflictului interetnic din Nagorno-Karabah. Ulterior s-a adăugat acestuia conflictul din interiorul Gruziei, datorită tendințelor separatiste din Abhazia și Osetia.     După declanșarea evenimentelor din Caucaz, atenția noastră s-a îndreptat spre o altă zonă vulnerabilă, aflată la periferia Europei, regiunea balcanică. Nu întâmplător, deoarece, cu doar câteva luni înainte, avusese loc în Balcani ultimul eveniment notabil din această parte a lumii, secesiunea Kosovo, în februarie 2008. Considerată încă de la începutul secolului al XX-lea, în urma evenimentelor istorice din Balcani (revolta din Macedonia din 1903, războaiele balcanice din 1912-1913, atentatul de la Sarajevo din 1914), drept „butoiul cu pulbere al Europei”, această zonă tensionată cunoscuse, între 1991- 1999, războaie sângeroase, conflicte și masacre, pe care istoria nu le mai consideră posibile.     Interesul nostru pentru istoria sud-estului Europei este, totuși, mai vechi, încă de pe vremea studenției, la Iași, când ne-am fixat drept obiectiv statele balcanice la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în speță războaiele balcanice (1912- 1913). Acest eveniment, care a precedat marele război european (1914-1918), constituie nucleul volumului de față. După aprofundarea acestui conflict, ne-a interesat istoria care l-a precedat, aceea scursă între 1804, revolta lui Karagheorghe din Serbia, și 1912, apoi evoluția sud-estului european până în 1999, anul războiului dintre Iugoslavia și NATO.     Acesta este conținutul cărții noastre, pe care cititorul îl va aprecia conform exigențelor sale. Este o istorie eminamente politică a sud-estului Europei, întrucât nu ne-a interesat o abordare economică, socială sau culturală. Am urmărit să subliniez primatul politicului în derularea evenimentelor. În primele pagini ale Istoriei Imperiului Otoman, cercetătorul Aurel Decei afirmă că „un stat se înfățișează ca un organism viu, creat de oameni, fiind prin urmare supus legilor vieții umane și sociale”, care constituie substanța și condiția istoriei, și adăugă: «Istoria este memoria oamenilor, ea păstrează și reproduce tot ceea ce-i este scump, precum și ceea ce detesta.»” Am fost călăuziți, în paginile care urmează, de acest înțeles al istoriei.