Statii

Poezia, nu-i așa, trebuie să fie rușinoasă și discretă, aș spune că o față mare, dacă nu ar fi considerată în același timp demodată și neseducătoare. Poezia trebuie să stea la locul ei, să aștepte să-i vină rândul, poate în alt secol, în alte vremuri, cu alți oameni și alte obiceiuri. „Nu, nu se poate, înălțimea ta, că e prea rufoasă! Nu se cuvine să se arate în lume în halul în care e!...", îi spunea prințului însuși tatăl Cenușăresei. Iar continuarea era: fata se așeză pe un scăunel, scoase „din picior papucul de lemn ce trăgea câteva ocale, și încălță condurul, care-i veni ca turnat". Cercul Poeților Apăruți își propune să le ofere poeziei și poeților condurul vizibilității, fără a-i deposeda de dragii lor saboți grei din lemn cu care se strecoară lent și obligatoriu discret prin meandrele contemporaneității.   Născută la Iași în 1981, Corina Bernic este scriitor, traducător, jurnalist, manager cultural. A studiat germanistică și anglistică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității „Al. I. Cuza" din Iași și la Universitatea din Konstanz. A fost jurnalist TVR, șef de departament în cadrul Centrului Național al Cărții aparținând de Institutul Cultural Român și manager cultural al Fundației Robert Bosch. A publicat articole în diverse ziare și reviste din România (Observator cultural, Dilematecă, Dilema veche, Timpul etc.) și din străinătate (Neue Zurcher Zeitung, Pescanik – Serbia, Svet – Cehia), proză în diverse antologii, a editat antologia de proză scurtă Primii mei blugi (Art, 2009) și antologia bilingvă a Festivalului Internațional de poezie „Oskar Pastior", Sibiu, 2007 (Art, ed. I, 2008; ed. a II-a, 2009). A tradus volume semnate de Jean Amery, Hertă Muller, Daniel Kehlmann, Peter Handke, Oskar Pastior, Peter Sloterdijk. În 2011 a publicat volumul de poezii Casa scărilor la Casa de pariuri literare din București. În prezent face parte din echipa Agentur Literatur Antas, Bindermann, Listau, agenție literară recent lansată la Berlin.   Există o stare inerentă și perpetuă de plecare în acest nou volum al Corinei Bernic. Există o parte care stă mereu să plece și chiar pleacă și una care se întoarce, fie și numai pentru ca să privească în urmă. Există, veți vedea, mereu trei bilete, nu două, nu un dus-întors, ci un dus-întors-dus. Mai există un laconism stilistic, ferm, băiețesc, care face din Corina Bernic o voce unică în poezia românească din acești ani. Un laconism impregnat în același timp de căldură și intimitate. Stațiile prin definiție sunt scurte și adesea intense. Printre ele, există în volumul de față și una care revine întruna, stația căreia i se zice patrie. Când vine vorba despre asta, Corina Bernic scrie o poezie a unei dezrădăcinări latente, cea care începe să se facă simțită când încă mai ai rădăcinile bine înfipte în pământul de plecare. Nu poți ști niciodată în Stații care dintre cele trei bilete e mai prețios. Dus, întors sau din nou dus? Svetlana Cârstean