Personajele acestei cărți sînt oameni obișnuiți, de tot felul: muncitori, țărani, intelectuali, comercianți. Ceea ce au ei în comun este spațiul concentraționar în care trăiesc. Un spațiu descris în toată grozăvia lui, o descriere cu atît mai neînduplecată cu cît în cuprinsul volumului nu veți găsi niciunul dintre cuvintele care îl denumesc: «comunism», «comunist», «partid» etc., ci doar neliniștile și suferințele pe care le-a provocat... Aceste pagini se constituie într-un elogiu adus nu rebelilor fără cauză, ci rebelilor fără șansă. - Varujan Vosganian Poeme umbrite de o inexplicabilă, statornică revoltă, mîhnire, proze din ce în ce mai batjocoritoare cu prostia omenească, scrise parcă într-adins pentru a nu fi publicate – astfel de pagini îmi treceau tot mai numeroase prin fața ochilor. Cineva se împotrivea evidențelor; cineva stăruia să creadă că nu zadarnic se așază la masa de scris, deși perspectivele cununiei cu litera de tipar piereau într-un unghi tot mai strimt și mai neguros. Varujan Vosganian avea toate datele unui artist care își face religie din refuzul faptului împlinit. - Mircea Ciobanu
