Stefan Aug. Doinas. Tiparele eterne si poetica orizontalitatii

Modelul logic care structurează lucrarea domnu­lui Vulturescu este unul deductiv. Autorul enunță, așa cum se întâmplă în Poetica lui Ștefan Augustin Doinaș, elemente de ordin general, pe care le segmentează ulterior în capitole și subcapitole, ajungând până la detaliile și nuanțele cele mai semnificative. Plusul în această ordine academic riguroasă e generat de noutatea unor idei și perspective. Astfel, autorul identifică la Doinaș o „poetică a orizontalității”, generată de doi topoi: „câmpia” și „marea”. Și aceste două elemente sunt privite complementar. Ca în principiul vaselor comunicante, psihismul câmpiei își găsește adevărata corespondență în reflexivitatea apei, a mării. (Andrei Bodiu)   În data de 23 aprilie 2010, la Universitatea de Nord din Baia Mare, George Vulturescu susținea teza de doctorat intitulată Poezia lui Ștefan Augustin Doinaș. „Tiparele eterne” și poetica orizontalității. După o așteptare îndelungată, în care studiul monografic inițial a suferit mai multe modificări, vede lumina tiparului amplă secțiune consacrată liricii, urmând ca proză, teatrul și eseistica scriitorului să fie abordate într-un volum separat. Investigația se remarcă prin aspirația la exhaustivitate, dar și prin ineditul punctelor de vedere avansate. Bun cunoscător al poeziei contempo­rane, George Vulturescu se dovedește un cititor atent, care știe să identifice fațetele mai puțin cunoscute ale creației autorului Alfabetului poetic. (Gheorghe Glodeanu)   O importanță deosebită are „poetica orizontalității”, în care „punem pentru prima dată în relație motivul câmpiei și cel al mării ca o consubstanțialitate predominantă sub semnul orizontalității”. Și continuă doctorandul: „Câmpia arădeană («cosmicitatea e un dar al copilăriei prime» zice Bachelard) i-a sugerat toposul unui spațiu-centru în care își au originea centrul, spirală”. Și în continuare: „Încă din spațiul câmpiei – prin motivul izvoarelor, al răului – se deschide al doilea nivel de orizontalitate la Doinaș: apă-marea. Fascinat de chipul din undă (rău, fântâna, lacuri), el va fi întregit de transsubstanțierea acvatică. Dualitatea pământ-apa este unică în poezia românească, în versuri precum «pământul în văpăi și mărea-n spumă/ ca niște miri ce-mpart același pat» (De profundis)”. Exegetul, poetul, fiul neasemuitului fântânar poate trăi, precum puțini, înțelegerea dualității pământ-apă în literatura noastră. (Cornel Ungureanu)   George Vulturescu s‑a născut la 1 martie 1951 (numele la naștere: Pop Silaghi Gheorghe) în cătunul Tireac, sat Tătărești, jud. Satu Mare. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș‑Bolyai din Cluj‑Napoca. Membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Cluj‑Napoca și al PEN‑Clubului Român. Fondator și redactor‑șef al revistei Poesis din Satu Mare (din 1990 și până în prezent), inițiator al Festivalului „Zilele culturale – Frontiera Poesis”, Satu Mare (XXVI de ediții]. Doctorat în literatura contemporană (2010). A lucrat la instituții de cultură din Satu Mare. Ordinul Meritul Cultural, categoria A, literatură, în grad de Ofițer.