Stele intunecate vol 2. Razbunarea ingerului cazut

Jocelyn Dawn credea că viața ei se sfârșise odată ce află adevărul despre originile ei și când prietenul ei cel mai bun, un înger pe nume Gabriel, fusese ucis de cel pe care îl iubea. Dar nu asta era destinul ei. După luni de zile petrecute în Faylinn, tărâmul zânelor, Jocelyn află că o creatură malefică a evadat din cel mai adânc colț al Iadului și amenința să distrugă întreaga ei lume. Îngerii și demonii își schimbă taberele și nimeni nu poate fi de încredere. Nici măcar Lucifer, cel de care era legată pe vecie și de care se îndrăgostise fără să-și dea seama. Viața ei devine o pânză plină de intrigi și pericolul pândește la orice pas, mai ales când acea creatură încearcă să o omoare când se așteaptă mai puțin. Va reuși să accepte adevărul despre ea și să unească îngerii și demonii pentru a lupta împotriva inamicului lor comun? Alegeri ce fie îi vor salva pe toți, fie îi vor condamna la o moarte sigură. E lesne să cobori în Iad: Zi și noapte stau larg deschise porțile întunecatului Satan. Dar să urci înapoi, să te întorci la lumina zilei de deasupra, În asta e greutatea, primejdia. - Virgil, Eneida. Fragment din roman: "Să adun sufletele muritorilor era practic în fișa mea de lucru. Bine, în cazul ăsta mai mult sau mai puțin. Eram destul de sigur că Tata nu era prea fericit că progeniturile sale îndrăgite mureau înainte să le sune ceasul. Am privit cum sufletele criminalilor proaspăt decedați ascend în Lumea de Jos, ridicând numărul soldaților din armata mea. Nu puteam să ucid chiar pe oricine — sufletele lor trebuiau să fie revendicate de Iad datorită faptelor comise de-a lungul vieții lor; sau dacă a enervat vreun înger sau demon în particular. Mereu îi primeam pe cei mai buni. Cine știa că Hitler avea să fie un general atât de iscusit? Gardienii s-au repezit către celulele prizonierilor morți într-o bătaie de inimă, trecând prin mine ca printr-un nor. Pentru ei eu nu existăm. Eram ca o umbră ce-i privea dintr-un colț, intervenind din când în când în viețile lor. Mă amuză cât de indiferenți puteau să fie muritorii uneori. Mereu refuzau să accepte ideea cum că există forțe mult mai puternice în Univers decât ei.  Din punctul lor de vedere, ei se află în vârful lanțului trofic. Am părăsit închisoarea îmbâcsită și veche și m-am întors acasă cât de repede am putut. Ultimul lucru pe care mi-l doream în acel moment era să dau de vreun înger păzitor prin apropiere care să mă dea de gol. De ce am făcut-o? Ei bine, povestea era destul de scurtă — de când Jocelyn a părăsit minunată și primitoarea mea reședință, totul a luat o întorsătură proastă. Nu numai pentru mine, în ciuda a ceea ce  crede toată lumea. Furia pe care am reușit să i-o inspir ultima oară și așa-zisa „trădare” ne va aduce în pragul a ceva ce nu am crezut că se va întâmpla cu adevărat; un război apocaliptic cu scopul de a mă înlătura pe mine de la conducere deoarece, după graficele și statisticele stupide ale îngerilor, „mi-am ieșit din mână de ceva secole” și  „nu îndeplinesc criteriile divine”. Stupid, nu?"