De la autorul bestsellerului Salonul VIP Avocată Emelie Jansson, fostul pușcăriaș poreclit Teddy și nepotul acestuia, un adolescent certat cu legea, fac echipa pentru a rezolva o crimă îngrozitoare. Când alarma unei case se declanșează pe una dintre insulele arhipelagului Stockholm, un paznic apare și se așteaptă să găsească urmele unei spargeri. În schimb, descoperă un cadavru măcelărit, imposibil de identificat. Cine este victima crimei și cine este criminalul? Cât timp avocată investighează cazul, fostul pușcăriaș trebuie să se confrunte cu propriul trecut și să-și salveze nepotul de la o soartă defavorabilă. În curând toți sunt prinși într-un joc cu mize mari, care amenința să le distrugă existențele. "Cu un ritm alert și plin de acțiune, acest roman sumbru și întunecat se adresează cititorilor care vor o poveste polițistă cât mai intensă."- Library Journal "Cel de-al doilea roman care îi are ca protagoniști pe Emelie și Teddy este o mostră de realism social perfect credibil și de mare clasă." - Litteratursiden, Danemarca Jens Lapidus (n. 1974) este autorul trilogiei Stockholm Noir, deja un fenomen internațional. Experiența sa profesională ca avocat specializat în drept penal i a oferit acces la o lume pe care majoritatea oamenilor preferă să o ignore. Critica l-a numit „un James Ellroy al Suediei", un autor care spune lucrurilor pe nume și scrie despre viața de pe stradă, insistând asupra punctelor sensibile ale societății. Stockholm Delete a fost nominalizat în 2015 la Premiul pentru cel mai bun roman polițist suedez, acordat de către Academia suedeză a scriitorilor de romane polițiste. Romanul este tradus în 20 de țări, fiind în curs de ecranizare de către casa de producție Filmlance din Suedia. Fragment din romanul "Stockholm Delete" de Jens Lapidus: „Pădurea de lângă Bârstă. Molizi și pini deși. Pământul: o umbră neîntreruptă. Viața în beznă. În fața lui Teddy: o groapă. Groapa lui. În trecut, venise de multe ori aici. Împrumutase cazmaua și hârlețul de la Tagg. Vechea lui ascunzătoare: nu-și închipuise c-o să se mai întoarcă la ea. Își jurase c-o să lase în urmă lucrurile tăinuite aici, amintiri ruginite ale unei vieți trecute. Hârleț și cazma. Sudoare pe frunte. Mănuși de protecție și noroi pe bocanci. Avea spinarea fleașcă. Rădăcini, pietroaie, pământ. O să ajungă curând destul de adânc. În groapă cu armele lui. Era cu totul înnebunit de furie. Îl prostiseră să-l răpească pe Mats Emanuelsson acum nouă ani, probabil îl făcuseră și pe Ivan să creadă că e vorba numai despre bani. El era singurul care făcuse închisoare pentru asta. Apoi, acum patru ani, Mats plecase și se sinucisese. Tot ei făcuseră ceva ca să se întâmple și asta. Și acum Benjamin era reținut sub suspiciunea de crimă — cumva, era tot ceva legat de povestea asta. Teddy era sigur. Ei îl urmăreau și se țineau după el. Ei încercaseră să-l ciuruiască și, în schimb, aproape că o uciseseră pe Sară. Săriseră mult calul. Cel mai important: el îl ajutase pe răpitor, fără să-și dea măcar seama. Avea de plătit o datorie. Deja așteptase prea mult. Gândurile i se îndreptară către Sară. Prima dată când venise la închisoare, împreună cu cealaltă colegă, Emma. Când îi spusese să nu-i mai ceară Emmei lucruri pe care n-avea voie să le facă, Teddy o ascultase. Și chiar atunci, în momentul ăla în care o asculta pe Sară. Atunci începuse să se schimbe ceva în el. Momentele lor în camera comună, timpul petrecut pe coridoare când nu mai era nimeni în jur, orele din camera de vizite. Scrisorile, telefoanele. Toate, cu ea. Se gândi că renunțase la ea ca femeie, exact cum renunțase și ea la el. Dar știa că n-a renunțat la ea ca persoană. O călătorie din adâncuri înspre suprafață. Cu Sara, se schimbase totul. Și acum: Teddy o luă de la capăt. Se știa cum e, o simțea. Era vechiul lui sine și nu putea face nimic în legătură cu asta. Făcuse bășici de la săpat, deși purta mănuși. Sârma pe care o înfășurase cu ani în urmă în jurul unuia dintre copaci era încă acolo. Și scrijelitura pe care o făcuse în scoarță era la locul ei, deși nu era foarte clară. Împinse cazmaua cât de adânc putu în pământ. Acolo: ceva dur — valiză Samsonite în care ascunsese totul. Propriul lui cufăr cu comori.”
