Straniile si minunatele amaraciuni ale Avei Lavander

O carte despre ce înseamnă să te naști cu o inimă care este tragic de umană. Generații întregi ale familiei Roux au învățat lecția asta cu greu. Că dragostea îți ia mințile. Se părea chiar că dragostea nebunească era un drept din născare al familiei, ceea ce aruncă o umbră întunecată asupra celor mai recente progenituri ale familiei: gemenii Ava și Henry Lavender. Henry rămâne mut mare parte din copilărie, iar Ava - în celelalte feluri, o fată absolut normală - se naște cu aripi de pasăre. Într-o încercare disperată de a desluși motivul pentru care se născuse așa, și simțind acut nevoia de a se integra în grupurile copiilor de vârsta ei, Ava studiază istoria familiei și se aventurează în lume prea puțin sau deloc pregătită pentru tot ce avea să descopere. Fragment din cartea "Străniile și minunatele amărăciuni ale Avei Lavander" de Leslye Walton: "John Griffith se hotărâse de mult în ceea ce o privea pe Emilienne Lavender. Iar John Griffith nu era genul de om care să-și schimbe hotărârea. Iar dacă cineva l-ar fi privit cu atenție, ar fi ghicit că sentimentele lui John Griffith pentru Emilienne Lavender erau mult mai puternice decât ura. Se vedea în felul în care o privea. La oficiul poștal, în grădina ei, prin fereastra brutăriei, cu obrajii murdari de făină și cu părul strâns în coc la spate. De șaptesprezece ani, prin venele lui John Griffith curgea poftă pentru Emilienne Lavender, de șaptesprezece ani gingiile îi sângerau pentru ea. Se vedea în vinișoarele roșii din albul ochilor, în roșul care îi năpădea în obraji. Se vedea în gelozia care îi ardea gâtlejul ori de câte ori își vedea fiul împreună cu fiica lui Etnilienne, Viviane. John Griffith era un bărbat mânios și mândru, care nocotea că merită mult mai mult decât îi dăduse viața. Lucra ca șofer de livrări pentru o mică spălătorie chimică din Piața Pioneer. Mare parte din salariul amărât și-l cheltuia în văgăunile grele de fum de opium din cartierul chinezesc din Seattle. Așa că, din 1925, de când familia Lavender se mutase pe Aleea Piscului, soția sa, Beatrix, făcea menaj în case mult mai mari decât a lor. Fiul său avea nevoie de trei ore pentru a-și livra ziarele. Doar prin munca grea depusă de Beatrix și Jack casa Griffith nu se prăbușise. - Ești o dezarnagire, Jack, îi spusese odată John Griffith fiului său. Întotdeauna ai fost. În acea clipă John și Jack stăteau fiecare la câte capăt al mesei de bucătărie. Jack se uită cum tatăl înfuleca altă bucată de prăjitură de ciocolată. Beatrix avea de multe ori să se gândească la ace clipă, dar nici fiul și nici soțul nu aveau să-și mai amintească vreodată că și ea fusese acolo."