Cartea Studii de agilitate pentru pian - Czerny PDF

Cele patru caiete de Studii de agilitate op. 299 ale pianistului si compozitorului austriac Carl Czerny (1791-1857), alcatuiesc un important material didactic a carui valoare s-a verificat printr-o veche si constanta practica in scolarizarea elevului pianist. Caietele de studii abordeaza elemente esentiale ale tehnicii pianistice, indeosebi a celei de degete, prezentate progresiv ca grad de dificultate. Czerny, elev al lui Beethoven vreme de trei ani, a urmarit prin aceste studii atingerea unor rezultate tehnice esentiale cum sunt independenta si forta degetelor, precizia, egalitatea si claritatea in executia rapida. Aceste rezultate obtinute in mod progresiv alcatuiesc un ansamblu de mijloace ale tehnicii pianistice, necesare unei bune interpretari a operelor clasice. De peste un secol, studiile contribuie la formarea tinerilor pianisti, dezvoltandu-le tehnica eseritiala in interpretarea celorlalte compozitii pentru pian. Insa, ar fi eronat sa se urmareasca prin studiile lui Czerny numai atingerea unor rezuitate educative pur tehnice. Ele trebuie dezvolte elevului pianist simtul ritmic, intelegerea sensului liniei melodice si a punctuatiei ei logice, stiinta frazarii, simtul desfasurarii armonice, coloritul dinamic si intelegerea clara a formei. Ediţia de faţă, destinată pianistului de nivel mediu pune accentul pe preocuparea pentru o precisă realizare tehnică, pe o interpretare muzicală corectă, îndrumând elevul spre o execuţie vie, artistică a fiecărui studiu. Cele 20 de studii care formează primele două caiete pot fi clasificate sub aspectul problemelor tehnice caracteristice, astfel: - Game diatonice în studiile nr. 1, 2, 5 şi 9; - Game cromatice în studiul nr. 15; egii mici în studiul nr. 3; egii mari în studiul nr. 12; - Arpegii combinate in studitle nr. 10 şi 19; - Momente în studiile nr. 4 şi 14; - Tremolo-uriinstudiulnr. 13; - Note ţinute in studiul nr. 17; - Diverse formule combinate în studiile nr. 6, 7, 8, 11, 16, 18 şi 20. Munca elevului pianist trebuie să cuprindă simultan două sau trei studii cu problemele lor tehnice diferite. Fiecare studiu are câte două indicaţii de metronom, fiindcă s-a considerat că elevul cu un nivel mediu e să atingă cel puţin limita inferioară a tempo-ului, pe care să încerce să o depăşească ulterior.