Citind Submarinul karmei, mi-am spus: iată că printre autorii de după 2000 există un urmaș al magistrului Mihai Ursachi; același aer tare – de legendă și feerie, de mister și senzorialitate, de provocare lingvistică și esențe dogoritoare – se găsește în ce a scris mai bun și mai convingător Paul Gorban, poet tot mai bun (a se citi: tot mai stăpân pe uneltele sale) de la o carte la alta, ale cărui intuiții poetice compun, pe de altă parte, ca la Iustin Panta, o poezie a gândurilor care liniștesc/neliniștesc... Inima acestui poet generos înoată, după spusele sale, că o păpușă voodoo pe fundul unui lac de argint – a fost de ajuns să întâlnesc această imagine ca să știu că am găsit în Submarinul karmei o poezie meditativă, labirintică și profund umană, infuzată de atmosferă livrescă și revigoranță a câtorva dintre poeții pe care îi admir încă din adolescență. Energia poemelor «karmice» ale lui Paul Gorban îndeamnă cititorul să recunoască (și să se înfrupte din) desfătările unei robusteți sufletești pe care, în vremurile acestea, suntem prea adesea tentați să o credem pierdută. - Claudiu Komartin Cu submarinul lui karmic, poetul traversează toate zodiile poetice. Statuile au miros, aparatul de fotografiat face poze olfactive, autobuzele și străzile au guri, o biserică se cocoată pe un bloc, drumurile au tălpi și tot așa. O privire adamică reinventează lumea, o deviază de la rutina ei scămoșată. E minunat că se mai găsesc suflete atât de încrezătoare în personificare și metafora, capabile să dialogheze cu Poezia ca și cum aceasta ar fi o mamzelă delicată și sturlubatică, totdeodată. - Felix Nicolau Chiar dacă face parte din plutonul poeților douamiiști, Paul Gorban scrie o poezie ce se delimitează de teritoriul minimalismului, biografismul antrenat în materia lirică nu sufocă versurile cu tot felul de note personale, ce pot, la un moment dat, împotmoli verbul poetic în hățișul redundanței, poetul își folosește unele note biografice mai mult aluziv, le încorporează în structura metaforei fără a le mai face vizibile pe parcursul discursului poetic. Fiecare poem are identitatea lui, este lucrat pe câte o matrice aparte, nu poate fi vorba de vreo multiplicare de stări, tocmai în acest mod de tratare a poeziei constă originalitatea volumului lui Paul Gorban. - Lucian Alecsa
