Dacă multe alte obiceiuri și tradiții par să fi slăbit, să se fi degradat sau chiar să fi dispărut, obiceiurile și manifestările țăranului român în legătură cu moartea omului și cu asistarea trupului și a sufletului său după moarte par să se fi păstrat mult mai bine, mai deplin, cel puțin în coordonatele lor esențiale. Desigur, nu întotdeauna oamenii sunt conștienți de întreaga semnificație pe care o transmit gesturile și manifestările lor. Totul depinde mult de apropierea de Biserică și de practicarea unei vieți cât mai atașate de rânduiala pe care aceasta o propovăduiește, de efortul de a adăuga o cercetare personală și de a reflecta la tainele existenței. Unghiul de abordare în această lucrare a fost cu precădere teologic. Alte și alte interpretări, din ce în ce mai aprofundate, se pot eventual adăugă. Nu în ultimul rând, este de luat aminte la extraordinara forța plastică prin care oamenii locului reușesc să-și exprime credințele în legătură cu parcursul sufletului după moarte, până la 40 de zile și dincolo de ele, întru veșnicie. Remarcabil este faptul că această forță plastică își are rădăcinile într-un conținut spiritual coerent, de o mare profunzime și acuratețe, rezultat al unei trăiri creștine firești. Fragment din volum: „Parcursul sufletului, în tradiția Bisericii Ortodoxe și a poporului care mărturisește credința ei, este mai detaliat, cele 40 de zile fiind împărțite în trei perioade distincte. Întâia perioadă este formată din trei zile în care sufletul nu abandonează definitiv trupul, ci mai adasta în preajma lui. În primele două zile, sufletul, însoțit de îngeri, umbla prin locurile în care a făptuit binele. În bună parte, stă și pe lângă casa în care a locuit și chiar în preajma trupului său neînsuflețit. Deja se bucură de oarecare ubicuitate. A treia zi, sufletul urcă la cer pentru a adora pe Dumnezeul Creatorul său. Suișul acesta are a trece un număr de vami (diferit de la un autor la altul), la care sufletul este cercetat pentru diferite categorii de păcate. Fiecare vamă este văzută ca un fel de tribunal, la care are loc un mic proces și o mică judecată, în cursul căreia îngerii și dracii își dispută sufletul celui adormit, enumerând faptele bune și pe cele rele care intră sub vămi. Din ziua a treia și până în ziua a nouă, sufletul este purtat în rai pentru a-i admira frumusețile, pentru a vedea locasurile sfinților. A noua zi, sufletul este dus din nou la tronul lui Dumnezeu pentru a I se închina. În fine, din ziua a nouă până în cea de-a patruzecea, sufletul este purtat prin iad, unde vede toată suferința celor de acolo. În ziua a patruzecea au loc cea de-a treia prezentare a sufletului în fața lui Dumnezeu, precum și judecarea lui particulară, în urma căreia, în funcție de faptele săvârșite pe parcursul vieții, i se rânduiește un loc până la judecata de apoi, fie în rai, fie în iad. După cum se vede, pe durata celor 40 de zile, sufletul celui are a plecat din această lume se înfățișează de trei ori în fața tronului lui Dumnezeu.”
