Ma simt norocoasa. Am primit mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata, dar drumul pana aici n-a fost deloc usor. Cu toate acestea, traiesc mereu cu sentimentul ca urmeaza sa se intample ceva rau, iar asta m-ar rapi din lumea perfecta pe care el mi-a creat-o. [...]
- E internat la noi, la spitalul Ana din Sibiu. Cred ca ar fi mai potrivit sa discutati cu doctorul care l-a preluat. Starea lui este precara si are nevoie de o interventie chirurgicala imediata.
- Inteleg! Voi fi acolo in cateva ore.
S-a facut liniste. Aveam nevoie de cateva momente, dar timpul nu era de partea mea. Un minut, doua minute, cinci minute, destul! Am timp sa plang mai tarziu!
Mi-am aruncat repede cateva haine si lucruri necesare in rucsac si am iesit din camera. Nu era timpul potrivit sa ma gandesc la bani, asa ca am urcat in primul taxi si am intrebat soferui daca este dispus sa faca un traseu Cluj-Napoca-Sibiu. Mi-a acceptat propunerea.
Cateva ore mai tarziu, eram in fata spitalului Ana, dar imi lipsea curajul sa intru.
