Egoismul este inceputul patimilor noastre. Este cea mai rea dintre patimi. Putem duce o viata duhovniceasca relaxata, iar el ne spune, amagindu?ne, ca traim o viata duhovniceasca desavarsita. Ar trebui sa ne intrebam: suntem crestini adevarati, autentici sau prefacuti? In timp ce egoismul nostru ne construieste convingerea falsa ca ne aflam in varful lumii, smerenia autentica ne face sa ne simtim ca ne?am afla in adancul iadului! Nevointa crestinului consta in a smulge din sine falsa impresie ca este un dumnezeu pamantesc, dobandind simtirea ca este tarana, praf si cenusa, astfel incat Iisus cel smerit sa ia chip inauntrul sau. Adevaratii credinciosi nu sunt cei care doar merg la biserica, citesc Scriptura, asculta predica, se roaga, se impartasesc, ci cei care se lupta in smerenie cu patimile lor. Exista smerenie smerita si smerenie trufasa. Prima se impleteste cu frangerea inimii. Este pamantul cel odraslitor de sfinti. Iar cealalta, impletita cu nesimtirea si aroganta, este tarina fariseilor.
