Cartea Supravietuitorii Vol.6: Furtuna cainilor PDF

Supraviețuitorii. Cartea a VI-a: Furtuna Câinilor Cum își imaginează creatorii seriei Pisicile războinice o lume dominată de câini Sub cerul asemenea unei piei groase și întunecate, câinii rămași în viață după Marele Mârâit își continuă lupta pentru supraviețuire. În urma cutremurului care a zguduit pământul din temelii, oamenii au dispărut, iar haitele de câini s-au răspândit peste tot în căutarea hranei și a apei. În această lume devastată, pericolele pândesc la tot pasul. Norocel, odată un Câine Singuratic, s-a transformat acum într-un erou al câinilor aflați în căutarea unor condiții de viață prielnice. Alături de membrii Haitei Sălbatice, condusă de Dulce din postura de Alfa, Norocel spera că va găsi, în cele din urmă, liniștea mult dorită. Dar Lama, conducătoarea Haitei Câinilor Fioroși, are cu totul alte planuri. Aceasta este decisă să îi distrugă, în numele unei vechi profeții. Ca și cum amenințările din exterior nu ar fi suficiente, Norocel se confruntă cu viziunea unui viitor înfricoșător. În mintea lui se desfășoară imagini tulburătoare în care fiecare câine este nevoit să lupte din răsputeri pentru a supraviețui. Furtuna Câinilor este pe cale să înceapă. Se anunță o perioadă atât de cumplită, încât nimeni nu va scăpa nevătămat din această bătălie. Fragment din volumul al VI-lea al seriei "Supraviețuitorii", "Furtuna câinilor", de Erin Hunter "Norocel urmări picioarele lungi ale lui Dulce pășind ușor pe iarba rece a crângului aflat în apropierea taberei. Ar fi vrut să o întrebe încotro se îndreptau, însă ceva îi spunea să nu o facă. Înainta hotărâtă, culcând iarba la pământ. "Bănuiesc că voi afla destul de curând ce are de gând să facă, așa că mai aștept". Când ajunse la iazul străjuit de copaci, Dulce se opri. Aerul era umed și impregnat de mirosul Cățelei-Pământ, așa cum devenea după câte o ploaie, însă cerul era senin, străbătut de lumina argintie a Cățelei-Lună. Aceasta își agită coada pe suprafața iazului, făcând apa ușor vălurită a acestuia să strălucească. Oare și ea avea să înghețe asemenea pârâului? Dulce rămase pe loc, privind suprafața iazului, iar Norocel se așeză lângă ea. Chipurile lor se reflectau fantomatic în luciul apei. Dulce vorbi fără să-și ia ochii de pe imaginea reflectată în apă a lui Norocel: - Există o parte a ceremoniei care se desfășoară numai între Alfa și Beta - o parte de care niciun alt câine nu trebuie să afle vreodată. Eu am trecut prin această experiență în ziua în care am devenit Beta. Iar acum este rândul tău. Trebuie să-mi promiți loialitate și să juri că vei servi haita cu toată convingerea. Asta înainte de revenirea Câinelui-Soare. Astfel, în zori vei deveni oficial câinele Beta al haitei. Doar dacă... Dulce își lăsă capul în pământ, coborându-și ușor pleoapele, după care continuă timorată:  - ...doar dacă nu cumva ai hotărât că nu vrei să fii noul Beta. Încă nu e prea târziu să te răzgândești. Norocel se apropie de ea și îi linse afectuos o ureche. - Nu vreau să mă răzgândesc, îi răspunse el pe un ton blând, încercând să o liniștească. Dulce se uită la el. - Mă gândeam doar că... uneori ești greu de înțeles. Ești cel mai viteaz câine pe care l-am cunoscut vreodată, însă nu pare că vrei să-ți asumi responsabilitatea. Încă îmi amintesc ce mi-ai spus când am scăpat din Casa Închisă: toate lucrurile acelea referitoare la faptul că îți doreai să rămâi un Câine Singuratic."