Taina dialogului in gandirea parintilor capadocieni

Dorința și strădania noastră de a cunoaște gândirea de-Dumnezeu-purtătorilor noștri Părinți, cu referință particulară la fenomenul dialogului, ne duce pe noi de la bun început la o constatare axiologică: „spiritualitatea ortodoxă... este în esența ei biblică... Părinții Bisericii au trăit din Biblie și gândeau și se exprimau prin Biblie, astfel erau învățați minunat de ea, până acolo că ei înșiși se identificau cu însăși existența biblică.” Adevărul de credință este păstrat în Biserică și își are temeiul în Sfânta Scriptură și în învățătura Sfinților Părinți. Prin urmare, problemele de învățătură și viața duhovnicească nu constituie o premisă individuală, ci ele sunt o chestiune a pliromei Bisericii.„Cei care sunt ai Bisericii lui Hristos sunt ai adevărului și cei care nu sunt ai adevărului nu sunt ai Bisericii lui Hristos”. Unitatea dintre Adevăr și viața este puterea și semnul caracteristic al Bisericii. Teologia este o taină divino-umană a Bisericii, care nu susține ceva, ci mărturisește; nu este o contradicție, ci o mărturisire în spațiul vieții personale. „Nu caut pe ale voastre, ci pe voi”, ne atenționează Apostolul Pavel: caut omul, mântuirea lui = teologia. Viața în Hristos și exprimarea ei trebuie să fie în conformitate cu Adevărul cel Unul, pentru că El vorbește și ne duce la viața veșnică cea una. Sfântul Grigorie al Nyssei spune că noaptea Învierii „devine mai luminoasă decât ziua”.