Tainica iscodire a celor tacute

    MOMENTE DIN VIAȚA ENIGMATICEI AURI     Unul dintre cele mai misterioase personaje din trilogia Cronicile ucigașului de regi, din care fac parte "Numele vântului" și "Teama înțeleptului", este subiectul principal al acestui roman. Va interesa ce mai face Auri? "Tainica iscodire" a celor tăcute vine să ne lămurească. Volumul de față spune povestea unei fete cu probleme care încearcă să trăiască într-o lume, și ea, plină de probleme.     Fragment din romanul "Tainica iscodire a celor tăcute" de Patrick Rothfuss:     ”Preț de zece bătăi de inimă, Auri presupuse că era înțepenit în piatră. Dar obiectul alunecă, și în acea clipă înțelese. Era greu. După un moment care păru lung, Auri găsi o cale să-l ridice cu degetele ei micuțe. Era din metal masiv, de grosimea unei cărți. Avea o formă ciudată și greutatea unui lingou de iridiu. Fata strânse metalul la piept și simți mușcătura muchiilor sale în piele. Își îndoi genunchii și se împinse cu putere în piatră, cătând spre strălucirea îndepărtată de la suprafață. Lovi apă în repetate rânduri, fără să facă însă progrese reale. Greutatea bucății de metal o trăgea la fund. Piciorul ei avu o întâlnire violentă cu o țeavă groasă de fier, iar Auri profită de ocazie pentru a se împinge încă o dată. Avântul ei fu curmat la doar câteva clipe după ce se desprinse de țeavă. În plus, îi dădeau de furcă și plămânii. Deși doar pe jumătate goliți, amărâții tânjeau după aer. Auri eliberă câteva bule de aer, încercând să-i păcălească. Știa prea bine că fiecare bulă pierdută o va trage în jos, și nici măcar nu ajunsese la a treia încrengătură de țevi.     Auri încercă să-și strecoare bucata de metal în îndoitura brațului, pentru a-și elibera o mână. Însă aceasta îi alunecă ușor printre degete. În momentul de panică ce urma, bâjbâi disperată prin întuneric, iar sticla lui Foxen se izbi de o formă nevăzută și alunecă la rându-i din strânsoare. Mâna pe care o avea liberă țâșni după ea, dar nu reuși decât să-i dea un ghiont nefericit. Preț de o clipă, Auri încremeni. Nici nu se punea problema să dea drumul metalului. Dar Foxen fusese alături de ea de la început... Sub privirile ei înmărmurite, sticla căzu pradă unui curent și fu purtată în spatele unui grup de țevi oblice de cupru. Plămânii erau furioși. Strânse din dinți, apoi se prinse cu mâna liberă de colțul unei lespezi și se trase în sus.”