Tarta cu mere a sperantei

    Oscar Dunleavy este un adolescent visător și creatorul celor mai gustoase tarte cu mere din lume.     Acum, Oscar a dispărut, iar singurii care își pun întrebări și încearcă să-l găsească sunt Meg, cea mai bună prietenă a lui, și Stevie, fratele său. Așa începe o poveste care vă va purta în lumea tandră a prieteniei, în care Meg și Oscar vor învăța să își asculte vocea inimii, descoperind puterea vindecătoare a dragostei și sincerității. Totul, în aroma plină de candoare a celor mai bune tarte cu mere din lume.       Fragment din roman:       „Mai târziu, când mergeam împreună spre casă, Paloma mi-a spus că trebuia să fac tot posibilul pentru a uita umilitoarea experiență a preparării tartei cu mere.     Am privit-o și, dintr-odată, am înțeles de ce era atât de admirată Palomă. M-am gândit că, dacă o sărutam, ar fi fost poate cea mai bună soluție ca să uit de Meg, de incidentul cu tarta de mere și toate celelalte.     Și, când am ajuns în capătul aleii, înainte de a ne despărți și de a intra fiecare în casele noastre, chiar asta am încercat să fac. Am încercat să o sărut pe Paloma Killealy, dar ea s-a ferit și mi-a spus:     - Oscar, e prea târziu. Sincronizarea e vitală. Eu ți-am dat o șansă, dar tu ai stricat totul. Paloma Killealy nu dă celorlalți decât o singură șansă. Nu vei mai primi una doar pentru că te-ai răzgândit. Oscar, îmi pare rău, dar nu așa merg lucrurile în lumea mea. Și, oricum, lucrurile se schimbă conform Ierarhiei, să știi. Am crezut că erai unul dintre băieții alfa când am venit prima dată aici, dar acum? Acum, desigur, știm cu toții că nu e așa. Nu aș putea să ies în oraș decât cu cineva din echipă „Alfa", dacă înțelegi ce vreau să spun.     Știu că părea cam înfumurată, ce-i drept, dar atunci am crezut că avea dreptate, înțelegi? Ea era cea care credea în Ierarhie, nu eu. Nu i-ar fi stat în fire să facă o greșeală teribilă în timp ce depunea eforturi să se adapteze acolo - și nu avea de ce să se sacrifice pentru mine sau pentru tartele mele cu mere, când toată clasa se întorsese împotriva mea. Înțelegeam asta.     Am întrebat-o dacă puteam rămâne prieteni, iar ea răspuns:     - Desigur, Oscar, firește că putem rămâne prieteni, dar uite ce sugerez: să rămânem prieteni, dar când suntem la școală să fim mai degrabă indiferenți unul față de celălalt, bine?"