Dacă poezia lui Alecsandri a jucat un rol important în structurarea și stabilirea genului înainte de Eminescu, dacă proza sa a dat un puternic impuls genului memorialistic, dezvoltat către sfârșitul acestui secol care a văzut cele mai rapide și mai revoluționare treceri la modernitate, teatrul este genul care l-a reprezentat cel mai bine pe autor și a rămas în mare parte accesibil unui public larg, întotdeauna sensibil la generozitatea ideilor, la bonomia umorului său, la comicul de limbaj și de ambianța care conturează o lume evident schematizată, dar veridică în trăsăturile ei caracteristice.
