Territoria

Un bărbat pornește într-o călătorie în sine, în încercarea de a-și reconstrui propria identitate. Rememorează bucăți din copilărie, adolescență și tinerețe, se folosește de experiențele sale, caută să găsească un sens misterului care a fost viața tatălui, să se împace cu geamănul său interior, să se elibereze de perioada serviciului militar sovietic, care l-a ținut captiv doi ani. În Territoria se află cea mai splendidă și înfiorătoare confesiune contemporană a alienării. Crud, violent, Oleg Garaz ridică o cortină spre infernul care se poate dezlănțui în noi și în celălalt. Trepidație, încordare, paroxism. Un galop gâfâit, egocentric, făcând din Oleg Garaz un «maniac» autoproclamat. Un narcisist amintind de Oscar Wilde, bine temperat însă de un sceptic pe măsură. Un sceptic care adună ca un păpușar sofisticat spectatori la fel de sofisticați în jurul mâniei sale înfrigurate de a discursiviza totul. Territoria nu este un roman. Territoria este o reprezentație-drog, în care consumatorul se complace, din care pare că nu mai poate și nici nu mai vrea să iasă. Atenție, vizionarea integrală nu e recomandabilă într-o singură zi. Concentrația licorii e atât de mare încât sorbirea ei dintr-o înghițitură ar putea «cauza». - Dora Pavel