Cu acțiunea plasată în comitatul imaginar Wessex, romanul lui Thomas Hardy spune povestea lui Tess Durbeyfield – o fată de la țară, care află că ar putea fi descendență vechii familii d’Urberville –, prezentând relațiile ei cu doi bărbați foarte diferiți și luptă cu moravurile sociale ale lumii rurale victoriene și cu ipocrizia vremii în care trăiește. Tess d’Urberville, romanul cel mai cunoscut al lui Hardy, a stârnit dezaprobarea publicului contemporan autorului, lezat în concepțiile sale absurde despre puritate și vinovăție de destinul tragic și măreția eroinei, dar este considerat astăzi una dintre capodoperele romanului englez al secolului al XIX-lea. Adevărul este că, pentru oamenii epocii victoriene, personajele lui Hardy puteau să pară adevărați monștri. În realitate, existența lor este, de cele mai multe ori, banală. Sunt oameni oarecare, cu defecte obișnuite: pot fi bețivi, egoiști, violenți, pot fi ingrați cu cei care îi iubesc sau, dimpotrivă, să le atribuie însușiri nemaiîntâlnite celor de care sunt îndrăgostiți. Dragostea lor e însă nimicitoare: ea îi mistuie deopotrivă pe cel care o nutrește, și pe obiectul dragostei lui, încheindu-se totdeauna cu moarte sau nebunie. - Dan Grigorescu
Fragment din romanul "Tess d’Urberville" de Thomas Hardy:
"Să-l facă pe Alec d'Urberville s-o ia de nevastă! El să se însoare cu ea! Despre căsătorie Alec nu pomenise niciodată vreun cuvânt. Și dacă ar fi pomenit? Cum ar fi îndemnat-o nevoia de a scăpa basma curată în fața societății să se folosească de prilej și ce i-ar fi răspuns ea atunci, nu-și putea da seama. Dar biata mamă-sa, fără minte, bănuia prea puțin sentimentele lui Tess de acum față de acel bărbat. Poate că, în împrejurările din prezent, sentimentele acelea erau neobișnuite, nefericite, de neînțeles. Dar așa erau și, din pricina lor, după cum spusese ea, se disprețuia foarte tare. Niciodată nu ținuse pe de-a întregul la Alec, iar, acum, chiar nu-i păsă deloc de el. Se temuse de el, se pierduse înaintea lui și cedase din pricina abilelor stratageme prin care el știuse să profite de slăbiciunea ei. Apoi, orbită temporar de purtările lui pătimașe, alunecase, un timp, într-o supunere confuză. Deodată însă simțise pentru el dezgust și neplăcere - și fugise. Asta fusese tot. Nu îl ura propriu-zis, dar Alec însemna pentru ea praf și cenușă. Nici măcar de dragul reputației n-ar mai fi vrut să se mărite cu el.
- Trebuia să fi avut mai multă grijă, dacă nu voiai să-l faci să te ia de nevastă!
- Oh mama, mamă! strigă fata, la capătul puterilor, întorcându-se cu ardoare către maică-sa, de parcă biata să inimă ar fi fost gata să se sfâșie în două. De unde voiai să știu? Eram un copil când am plecat din casa asta, acum patru luni. De ce nu mi-ai spus că bărbații sunt periculoși? De ce nu m-ai prevenit? Doamnele din lumea bună știu de ce anume trebuie să se ferească, pentru că citesc romane, care le învață despre toate lucrurile acestea. Dar eu n-am avut norocul să aflu pe calea aceasta, iar tu nu m-ai ajutat."
