Testamentul unui nebun este mărturisirea unui om întemnițat 23 de ani sub trei regimuri politice diferite. Eliberat în 1964, a vrut să schimbe celula închisorii cu chilia monahală, dar i s-a interzis. A rămas să locuiască într-un apartament anonim din blocurile uniforme ale Bucureștiului, lucrând ca muncitor la o cooperativă de produse artizanale. Sufletul sau clocotea însă de tumultul amintirilor, de nevoia de a împărtăși oamenilor experiența tragică dobândită atât amar de ani petrecuți printre sfinți și demoni. De aceea, în singurătatea camerei sale, fostul deținut a început să-și scrie memoriile, ascunzând pagina după pagină în suportul paralelipipedic al unei veioze cu picior din odaie. Cu riscul propriei vieți, Ioan Ioanolide a salvat astfel adevărul despre un trecut pe care Securitatea l-ar fi vrut îngropat odată cu trăitorii lui. În volumul de față edităm, sub titlul Testamentul unui nebun, o nuvelă găsită într-un plic separat, cu următoarea mențiune a autorului: Această nuvelă este inspirată din realitate, încât toate personajele și toate situațiile povestirii sunt luate din viață și faptele pe care le-am cunoscut direct (...); scriu cu sufletul la gură, cu teamă și nici nu recitesc paginile, din dorința de a le vedea cât mai repede ascunse. Nuvela trebuie considerată ca o simplă ciornă, deci trebuie rescrisă, stilizată, refăcută.
