Inteligența emoțională, cunoscută și sub prescurtarea oarecum improprie EQ („emoțional quotient” – „coeficient emoțional”), este capacitatea de a conștientiza atât emoțiile proprii, cât și pe ale altor oameni. Cele două aspecte principale ale acestui tip de inteligență sunt cunoașterea propriei persoane – țeluri personale, aspirații, reacții și comportament –, precum și înțelegerea altor persoane și a sentimentelor lor. În activitatea profesională foarte competitivă din societatea contemporană, tot mai multe companii utilizează testele EQ pentru a selecta viitorii angajați și a evalua personalul. Se recunoaște astfel faptul că un comportament pozitiv este la fel de important ca și cunoștințele tehnice la nivel de expert. Dacă urmează să susțineți un asemenea test, Testați-vă EQ-ul este cartea de care aveți nevoie. Vă va ajuta să vă gândiți la diverse aspecte ale personalității dumneavoastră, să vă identificați punctele forțe și pe cele slabe. Fiecare dintre cele 22 de teste tratează altă trăsătură de personalitate și este urmat de analiză și evaluare. La un astfel de test nu există răspunsuri corecte sau greșite, dar familiarizarea cu genul de întrebări cu care vă puteți confrunta vă va da mai multă siguranță și vă va ajuta să vă mențineți cu un pas înainte. Testați-vă EQ-ul este și o valoroasă metodă pentru exersarea minții și autocunoaștere. Philip Carter este un expert în evaluarea inteligenței, care concepe întruna teste și puzzle-uri noi. Dintre numeroasele sale cărți, la editura Meteor Press au mai apărut Teste de inteligență și psihometrice, Cartea completă a testelor de inteligență, iar împreună cu Ken Russell Teste psihometrice și 4 volume din seria Teste de inteligența IQ. Fragment din carte: "Cuvântul „mulțumit" pare simplu de definit; de exemplu, o definiție poate fi lipsă de griji sau de disconfort, iar alta este satisfacția provocată de felul în care stau lucrurile. Realitatea nu este totuși chiar atât de simplă, întrucât motivele de mulțumire ale unei persoane pot fi extrem de diferite de motivele de mulțumire ale altcuiva. În unele cazuri, mulțumirea unui individ poate fi interpretată că exces de satisfacție de sine sau lipsa de ambiție, iar în alte cazuri poate fi guvernată de credințe religioase ori alte stiluri de viață. În yoga, de pildă, mișcarea, pozițiile, practicile respiratorii și concentrarea pot contribui la starea de mulțumire (ceea ce yoga numește „Santosha). În budism, mulțumirea înseamnă eliberare de griji, dorințe sau nevoi. Mulțumirea reprezintă apogeul tuturor țelurilor, deoarece după ce este atinsă, practic nu mai există alt motiv de căutare până când este pierdută; de altfel, multe religii au ca obiectiv final o formă sau alta de extaz etern sau de stare paradiziacă. De asemenea, nu ar trebui să existe contradicție între mulțumire ambiție. Mulți oameni sunt, de fapt, orientați spre atingerea unui țel. De-a lungul vieții ei își stabilesc permanent ținte și obiective, iar după ce au atins un obiectiv, mai mult ca sigur se vor îndrepta către un altul. Stabilirea unor asemenea ținte nu înseamnă că oamenii nu sunt mulțumiți de viața lor, dimpotrivă, poate să însemne exact opusul. Oamenii își pot stabili ținte și în același timp să fie mulțumiți de viața lor și de ceea ce sunt, așa cum poate fi cazul cuiva care se bucură de provocarea pe care o reprezintă eforturile depuse pentru atingerea unui obiectiv. "
