Părintele Serghie a fost un om de o neasemănată curăție, simțită și lăudată de toți marii bărbați duhovnicești care l‑au cunoscut. Pentru că era așa de curat și de smerit și cu adevărat izvor nesecat de rugăciune, Domnul i‑a dăruit încă și harul cunoașterii inimilor și l‑a făcut vas ales al luminii Sale necreate.
Și toți văzându‑l se minunau de strălucirea îngerească a fetei sale. S‑a arătat astfel și după trup mărturie vie a nemincinoasei făgăduințe dumnezeiești, primind încă de aici arvuna minunatei preschimbări și a îndumnezeirii, ce-și vor afla împlinirea în Împărație. Și în chip vădit ajunsese la capătul doririlor și câștigase odorul pentru care au suspinat și s‑au nevoit toți sfinții: sălășluirea în inimă a Duhului Sfânt. - Jean-Claude Larchet Nu‑i om pe lume să n‑aibă nevoie de ajutorul tău. Ia seama mai întâi la suferința sufletelor. Cum să‑l ajuți, nu‑i carte să te învețe. Fă‑o cu gingăsie. Și cu mare umilință. Mândria otrăvește roadele iubirii. Și uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aștepte până ce inima‑i vestește. Că iubirea pururi câtă la celălalt, gata în orice clipă să‑i sară în ajutor. Și rugăciunea o luminează când și cum să ajute. Și tot ea ne face în chip minunat vazători ai tainei celui de lângă noi... Iubirea nu cere mari isprăvi și planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune... - Părintele Serghie
