Trandafirul alb. Seria Orasul Solitar. Vol.2

Trandafirul alb este cartea a doua din Trilogia Orașul Solitar Violet fuge departe de Bijuterie, departe de o viață de servitute, departe de Ducesa din Lac, care o cumpărase la Licitație. Cu Ash și Raven alături, Violet va avea nevoie de toate puterile pentru ca ea și prietenii ei să scape cu viața din Bijuterie. Dar indiferent cât de departe fuge, Violet este prinsă în mijlocul rebeliunii care mocnește în suburbiile Orașului Solitar și în care ea are un rol important. Violet trebuie să decidă dacă este suficient de puternică pentru a se ridica împotriva Bijuteriei și a tot ceea ce a cunoscut vreodată. Fragment din cartea "Trandafirul alb. Seria Orașul Solitar. Vol.2" de Amy Ewing: "Legiuitorii secolului al XIX-lea se chinuiau să țină pasul cu noua realitate reprezentată de capitalismul industrial și de compania cu răspundere limitată, concept introdus pentru prima oară în Marea Britanie în anul 1855. În acea perioadă, fenomenul falimentului era larg răspândit. Între 1817 și 1869, numărul cazurilor de faliment în rândul firmelor englezești a crescut de cinci ori. Fenomenul se întâlnea la tot pasul, iar efectul său era atât de nociv, încât acesta ajunsese o temă predilectă a celor mai populare române și piese de teatru. Eșecurile în afaceri - mai mult de 10 000 pe an - reprezentau un dezastru pentru mulți antreprenori și investitori, însă erau o mână cerească pentru contabili, prin urmare serviciile prestate de aceștia s-au răspândit cu repeziciune. La mijlocul secolului al XIX-lea, contabilitatea ca profesie era în continuă schimbare. Nici măcar semnificația termenului contabil nu prinsese contur. Potrivit lui William Hazlitt, denumirea fusese adoptată de o mulțime de cămătari, agenți de pariuri, interlopi și alte categorii de oameni dubioși. „Contabilii" erau preocupați de mult mai multe lucruri decât situațiile financiare. În Mica Doritt (1855- 1857), opera scrisă de Charles Dickens, un anume domn Rugg, un ins rotunjor la față, se prezenta publicului larg - folosindu-se în mod intenționat de o exprimare vagă - drept „subcontractor, contabil, recuperator de datorii". Cam așa s-ar putea descrie felul în care au debutat Samuel Price, Bradley și Barnard, o firmă de „contabili de interes public, licitatori și agenți pentru cesionari și creditori aflați în faliment"."