În 1977, anul marelui cutremur, Olimpiu este un tînăr pedagog la un internat de liceu din provincie, fără vreo perspectivă de avansare profesională și avînd relații uneori de-a dreptul periculoase cu elevii pe care îi supraveghează. Are o soție, Dida, și un fiu, Mihai, iar apartamentul lor este mereu călcat de socri, de părinți, de frați și surori. Dintre aceștia se remarcă Radu, fratele Didei, diagnosticat cu o boală psihică, dar care, după cum descoperă Oli, are de fapt abilitatea de a transfera în conștiința sa spiritul unui plutonier al armatei române din 1917 și notează cu acribie povestea acestuia într-un jurnal. Cititorul devine astfel martorul vieții cotidiene sub regimul comunist, marcată de sordid și de frică de autorități, precum și al momentelor tensionate prin care treceau soldații romani spre finalul Primului Război Mondial. Două lumi îndepărtate și la fel de cenușii se întîlnesc în Transfer, o frescă a unor epoci de mult apuse.
