Într-un viitor în care oamenii au colonizat galaxia, călătoriile de la o planetă la alta se fac printr-o rețea de portaluri care nu pot fi traversate decât de niște trenuri speciale. Înzestrate cu inteligență artificială, trenurile sunt mai mult decât niște vehicule: au vise și preocupări, uneori chiar și probleme de temperament. Deși deplasările de la un sistem solar la altul au devenit de mult banale, pentru cei cu microbul călătoriilor transgalatice, ele și-au păstrat farmecul. Printre aceștia se numără și Zen Starling, un puști care nu pierde nicio ocazie de a mai sterpeli câte ceva în voiajurile sale. Dar când misteriosul Raven îi încredințează o misiune periculoasă, Zen își va vedea dibăcia pusă la încercare. Fragment din roman: „Yanvar Malik tocmai contempla o fată înghețată când auzi știrile. Se află în crio-închisoarea de pe Karavina și paznicul tocmai trăsese de pe raft unitatea frigorifică a fetei, permițându-i să o examineze. Nu știa ce ar fi putut afla privind-o, dar o privi oricum, deschizând trapa pentru inspecții și uitându-se înăuntru. O chema Chandni Hansa. În fotografiile poliției era drăguță, dar acum o răseseră în cap, avea fața cenușie, buzele vineții și părea moartă, deși Malik știa că avea să se dezghețe bine-merși peste zece ani, când urma să i se încheie sentința. Furase bani și niște căști de ultimul răcnet de la un băiat pe care îl cunoscuse pe kalea ferată și probabil singurul motiv pentru care fusese prinsă, condamnată și criogenată atât de iute era că băiatul aparținea clanului Noon, fiind înrudit de departe cu împăratul Mahalaxmi. Povestea abia dacă figurase pe fluxurile de știri, dar atrăsese atenția robotului-monitor ieftin pe care Malik îl setase să navigheze prin Marea de Date în căutare de știri despre Nooni. Și-așa se face că se află pe Karavina. - Unde e băiatul pe care l-a jefuit? întrebă el. - S-a dus acasă, pe Nodul de Aur, zise paznicul. Paznicul era o localnică și Malik s-ar fi așteptat să fie înalță și zveltă ca nălucile de ceață ce dansau deasupra lacurilor de vapori din Karavina. În schimb, era scundă, pătrățoasă și morocănoasă. - Ți-a spus ceva înainte s-o îngheți? - A, înghețatele astea pe baț vin cu tot felul de scorneli ca să ne convingă că nu e vina lor. Asta a zis că un bărbat a pus-o să facă ce-a făcut. A dat de ea pe Przedwioșnie și i-a cerut să ia trenul cutare, să-i intre pe sub piele puștiului ăstuia, Tallis Noon, și să-l aducă aici pentru câteva săptămâni. A plătit-o, zice ea.”
