Publiarea unui volum de versuri ar trebui să fie, întotdeauna, un eveniment remarcabil din cel puțin două motive: pe de o parte datorită travaliulul spiritual pe care îl încumbă, pe de altă parte grație porților pe care le deschide înspre o interioritate poetică ale cărei abisuri se cer cercetate. Eșafodajul poeziei semnate de loana Popoviciu și inclusă în volumul Tristețea care apune se fundamentează pe trăiri profunde, care, fără îndoială, au rădăcini adânci în soiul experiențelor de viață are autoarei. Fără a cădea în capcana unei interpretări de factură biografică, lucru de altfel imposibil, în absența oricărei referințe de acest gen, nu putem ignora sentimentul de trăit, de experimentat, pe care îl degajă versurile sale. [...] Surprinzătoare și profundă în simplitatea ei prozodică, poezia semnată de loana Popoviciu atinge resorturi nebănuite ale sensibilității cititorului, promițând, prin decantarea experienței stilistice și prin exercițiu al scrisului, viitoare volume rezistente lecturii critice și pliate pe sensibilitatea iubitorilor de poezie. (Conf. Univ. dr. Speranța Milancovici, Universitatea de Vest "Vasile Goldis" Arad)
