Tropicul cancerului

Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian   Tropicul Cancerului este o confesiune de neuitat, poate cea mai onestă carte scrisă vreodată, un text autobiografic al unui autor considerat în America „obscen” și interzis ani în șir.   Recunoscut astăzi ca unul dintre romanele cult din literatura americană și una dintre capodoperele clasice ale erotismului, Tropicul Cancerului a apărut inițial la Paris în 1934, fiind interzisă mai bine de un sfert de secol peste ocean. Cartea reprezintă o combinație dezinhibată de ficțiune și biografie, de narațiune și flux liber al conștiinței, prezentînd cu dezinvoltură aventurile adesea licențioase ale unui tînăr scriitor american exilat în Parisul anilor ’30. El duce o existență marginală și precară, învîrtindu-se prin baruri, săli de dans, bordeluri și locurile de adunare ale unei boeme adesea sordide, ale cărei excentricități și excese le înregistrează într-un stil precis, necruțător și complice-amuzat. Cartea își datorează renumele limbajului franc și fără perdea, pasiunii cu care își trăiește naratorul momentele de disperare sau exaltare, precum și paginilor vizionare, poetice, care dau cărții o intensitate halucinantă.   Exuberanță și vioiciunea din romanul lui Miller sînt atît de izbitoare, de parcă toate sticlele de șampanie din lume ar fi fost destupate în același timp și toată strălucirea spiritului ar fi fost dezlănțuită în paginile unei singure cărți. - The New York Times Book Review   Iată o carte care, dacă acest lucru mai e posibil, ne poate aduce înapoi apetitul pentru lucrurile fundamentale. - Anais Nin   De o sută de ani și mai bine, lumea noastră e pe moarte. Și nimeni, în această ultimă sută de ani și mai bine, n-a fost destul de țicnit ca să pună o bombă în curul lumii și s-o arunce în aer. Lumea putrezește, murind pe bucățele. Dar are nevoie de acel coup de grace. Trebuie sfărîmată în bucățele. - Henry Miller   Am făcut o înțelegere tacită cu mine însumi să nu schimb un rînd din ce scriu. Nu mă interesează să-mi aduc la perfecțiune nici gîndurile, nici faptele. Alături de perfecțiunea lui Turgheniev, eu pun perfecțiunea lui Dostoievski. (Există ceva mai desăvîrșit decît Soțul etern?) Aici, deci, în unul și același mediu, avem două feluri de perfecțiune. Dar în scrisorile lui Van Gogh este o perfecțiune care trece cu mult peste fiecare din cele două. Este triumful individului asupra artei. - Henry Miller