Trupul muritor si lumina spiritului

    Învățăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuți lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor și la un proces de conștientizare de sine.     Cărțile din seria „OSHO“ prezintă viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care și le pun oamenii interesați de știința transformării de sine și de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieții contemporane.     „Omul nu e doar o lampă făcută din lut; în el se mai află și o flacără de lumină care se ridică în permanență către soare. Numai corpul lui e făcut din lut, sufletul lui e acea flacără. […] Risipește fumul din mintea ta și vezi flacăra conștiinței. Ridică‑t i privirile dincolo de ceea ce este muritor în tine și recunoaște ceea ce este nemuritor. Nu există nimic mai prețios decât recunoașterea aceasta, căci odată cu ea animalul din tine va muri și se va naște dumnezeirea.“ - OSHO Carte recomandată de Ligia Pop în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți".     Fragment din volumul "Trupul muritor și lumina spiritului" de Osho :     ”Viața este o manifestare a ceea ce e acoperit și ascuns la naștere. Dezvoltarea, creșterea sunt, pur și simplu, dezvăluirea potențialului ascuns, iar când potențialul ascuns nu se manifestă, rezultatul e nefericirea. Așa cum o mamă va îndura chinuri de nedescris dacă poartă copilul în pântecul ei pentru tot restul vieții, tot așa acei oameni care nu devin ceea ce au fost sortiți să devină vor trăi în nefericire. Dar eu observ că fiecare om aleargă în aceeași cursă. Toți vor să fie ceea ce nu sunt și nimeni nu poate reuși așa ceva. Care este rezultatul final? Rezultatul este că oamenii nu devin ceea ce ar fi putut să devină. Și fiindcă nu devin ceea ce nu pot fi, sunt privați și de ceea ce visaseră că ar putea deveni.     Regele unui trib s-a dus într-un oraș mare pentru prima dată. Voia să fie fotografiat. A fost dus la un studio. Fotograful avea pe ușă agățat un carton pe care scria: „Fotografiază-te cum îți place. Așa cum ești: 10 rupii. Așa cum crezi că ești: 15 rupii. Așa cum vrei să te prezinți în fața altora: 20 de rupii. Așa cum ai fi vrut să fii: 25 de rupii".     Regele acela simplu a fost foarte surprins de toate acestea și a întrebat dacă la fotograf mai veneau și alți oameni în afară de cei care voiau primul tip de fotografie. I s-a spus că până la momentul respectiv nu apăruse nici o persoană care să vrea primul tip de fotografie.     Aș putea să vă întreb ce tip de fotografie ați fi vrut voi vi se facă? Ce spune mintea voastră? În adâncul vostru, n-ați fi vrut să vi se facă o fotografie din ultima categorie? E altceva că n-ați fi avut, poate, destui bani la voi, presiunea împrejurărilor ar fi putut avea un cuvânt de spus, dar altminteri cine ar vrea să i se facă o fotografie din prima categorie? Dar acel rege „prost" și-a făcut o fotografie din prima categorie și a zis: „Am venit aici să fac o fotografie a mea, nu a altcuiva".     Un carton asemănător atârna tot timpul de ușa vieții. Dumnezeu l-a agățat acolo, cu mult înainte de a fi plămădit omul. Orice ipocrizie din lumea asta se naște din dorința de a fi diferit de cum ești, de fapt. Când cineva nu reușește să fie altceva decât este, își dă toată silința să pară diferit. Nu asta numim ipocrizie? Iar dacă cineva eșuează chiar și în această încercare, se tulbură. Și atunci se simte liber să se imagineze pe sine în orice fel dorește. Dar indiferent că e vorba de ipocrizie sau de nebunie, originea oricăreia dintre ele se află în refuzul acceptării de sine.”