Cu douăzeci de ani în urmă, șapte studenți din familii înstărite au devenit prieteni la o școală privată, Potter’s Field. Însă ulterior au început să moară unul câte unul în cel mai violent mod imaginabil. Detectivul Max Wolfe a fost transferat de curând la Londra, în cadrul Diviziei Omucideri a secției de poliție West End Central, strada Săvile Row 27 din zona centrală Myfair. Curând, el începe să cutreiere străzi întunecate, să navigheze pe internet și chiar să străbată coridoarele puterii în găsirea criminalului în serie. Un obsedat de social-media care s-a autointitulat Bob Măcelarul. Pe măsură ce cadavrele se înmulțesc, Max își dă seama că Bob a ajuns prea aproape de cei pe care-i iubește. Și astfel detectivul lupta nu numai pentru justiție, ci și pentru propria viață... Fragment: " Picioarele îmi erau sleite de puteri. Intrasem abia de un minut în a treia rundă, dar deja fram slăbit de epuizare, nesigur pe picioare și respirăm pe tură încovoindu-mă peste corzile ringului de box, cu coatele lipite protector de partea inferioară a cutiei toracice. îmi rklicam obosit brațele pentru a-mi proteja capul, în vreme ce mănușile Lonsdale de 400 de grame, din piele neagră, lipite de fata mea erau alunecoase din pricina transpirației. Loviturile continuau. Erau date de un om scund, cu prul lung și argintiu ieșind de sub cască protectoare vcche, produsă de cunoscută firmă de echipament sportiv Everlast. A zâmbit larg văzându-mi epuizarea, dând la Iveală răutatea și o proteză albastră. Aplecat în spatele gar-zii lui strânse și înalte, fără să riște nimic, bărbatul cu păr lung și argintiu s-a repezit să-mi dea loviturile decisive. Cu fața adânc îngropată în mănuși, i-am simțit pumnii lovindu-mi trupul cu o viteză orbitoare. Bărbatul cel scund era și slab, și musculos. Lovea foarte tare. în coastele din stânga, în coastele din dreapta. Mi-am coborât și mai mult ioatele, dar tot simțeam usturimea loviturilor ca de bici. Ne aflăm față în față. Având l,83 metri, eram mult mai înalt decât adversarul meu — Fred îl chemă dar probabil că primul lucru pe care l-am învățat pe ringurile de box a fost că viteza este mai importantă decât puterea. Cu cât ești mai masiv la trup, cu atât ai o suprafață mai mare care poate fi lovită. Un croșeu de stânga a trecut de apărarea mea ane mică și m-a făcut să icnesc când coastele de jos mi-au fost lovite. Mi-am lăsat coatele și mai jos, nedorindu-mi deloc încă unul, însă, în clipa în care mi-am coborât mănușile cu câțiva centimetri, Fred m-a pocnit în capul prost aparat. „Sus-jos", am chibzuit eu blestemându-mă că facusern acea greșeală elementară, aceea de a nu-mi apăra o zond neprotejată în vreme ce alta era atacată. M-am lăsat moale în corzile ringului, dorindu-mi ca picioarele să-mi funcți oneze și încercând să ajung din nou la verticală. Deodată, un croșeu de stânga m-a izbit în partea dreaptă a căștii, apoi un croșeu de dreapta m-a lovit putere în stânga, făcându-mi urechile să țiuie în ciuda pie lii groase a căștii. Probabil că mi-am ridicat instinctiv mănușile foarte puțin pentru a-mi proteja capul, fiindcă Fred mi-a tras un puternic croșeu de stânga în coastele din dreapta jos. Și el se molesise. Să lovești non-stop pe cineva te obo seste. Loviturile lui combinate erau mai lente, însă după o lovitură în corp îți revii cel mai greu. și eu îmi simțeam picioarele cedând în timp ce totul îmi spunea să mă prăbu șesc. însă nu m-am prăbușit. Am rămas în picioare, susți nut doar de corzile din spatele meu și de voința din mine. Fred a rânjit dezvăluind din nou acea veche proteză albastră. L-am văzut ridicând cotul stâng, pregătindu-sc pentru un croșeu de stânga. Dar frumusețea boxului con-stă în echilibrul dacă adversarul tău te poate lovi, și tu poți să-l lovești pe el."
