Cartea Uite cine vorbeste - Florentina Samihaian, Liviu Papadima PDF

     E o carte cu idei vii, inteligente, proaspete. Are și poezie, și umor și e scrisă pentru a fi citită cu plăcere și interes de cititorii-copii de azi. Include, ca și cele de dinaintea lui, texte inedite ale unor autori contemporani care s-au încumetat să scrie pentru copii, ceea ce nu e deloc ușor. Dar cred că pentru autori a fost o bucurie să aducă la lumina tiparului copilul din ei și toate vocile pe care un copil le aude în mod obișnuit sau își imaginează că le aude. (Florentina Samihaian)     Semnează: Ioana Pârvulescu, Ioana Bot, Ladislau Dărădici, Simona Popescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Jan Koneffke, K.J. Mecklenfeld, Matei Samihaian, Mihaela Ginju, Alex Moldovan, Călin Andrei Mihăilescu, Lavinia Braniște, Adina Popescu, Alis Popa, Ana Măria Sandu, Florin Bican, Dan Stanciu, Veronica D. Niculescu, Laura Grunberg, Max-Theodor Gruenwald, Elena Vlădăreanu      Fragment din povestea "Unde-am greșit?!" de Alex Moldovan:       “Nu mi-aș fi închipuit niciodată că se va ajunge la asta. Nu, în ruptul capului nu mi-aș fi închipuit așa ceva. Merit mai mult respect! În plus, sunt bună la ceea ce fac — foarte bună, dacă e să ne luăm după ce-au spus despre mine oameni care chiar se pricep. Și atunci, unde-am greșit?!     Povestea a început când am fost pusă la curent cu ce avea să mi se întâmple. Urma să fiu vândută în Europa. Da, știu cum sună. Mie îmi place chiar foarte mult Orientul Îndepărtat, așa că nu m-am bucurat deloc.     De fapt, totul a început mult mai devreme, când am văzut lumina zilei. Vă implor, nu vă grăbiți să mă judecați. Pentru unii dintre voi, obiceiul acesta poate părea inacceptabil, dar la noi așa au stat lucrurile dintotdeauna. Am știut de la bun început ce soartă mă așteaptă și am acceptat-o. În fond, pentru asta am fost pregătită. Nu că m-ar fi ajutat prea mult dacă m-aș fi opus. M-am născut în Thailanda și sunt mândră de originea mea — dar îmi știu lungul nasului și n-am visat niciodată c-aș fi putut ajunge altceva decât sunt. Așa că n-aveți idee cât m-am bucurat. Era un vis devenit realitate. Visul meu și al tuturor surorilor mele.     Am călătorit cu vaporul, eu și suratele mele, și ne-am plictisit de moarte. Închise în cală, separat, fără posibilitatea de-a vorbi cu cineva, cu oricine, săptămâni întregi! De câteva ori am crezut că n-o să mai ajung niciodată sau c-o să-mi pierd mințile pe drum. La ce bun că vorbesc câteva limbi străine sau că am acces la atâtea informații interesante dacă n-am cui le împărtăși? „Think outside the box”, mi-am repetat tot drumul, gândește neconvențional, descoperă partea bună a lucrurilor. M-a ajutat să rezist și faptul că am avut acces la wi-fi."