Umbra penei de gâscă

Publicat în 1991, romanul Umbra penei de gâscă al prozatorului clujean Radu Țuculescu se înscrie într-un moment de tranziție al literaturii române, când proza începe să experimenteze tot mai vizibil cu formule narative complexe și cu strategiile intertextuale ale ficțiunii moderne târzii. Textul propune o meditație asupra destinului cărții și asupra condiției celor care își leagă existența de actul scrisului, explorând tensiunile dintre cunoaștere, putere și libertate. În acest sens, romanul poate fi citit drept o reflecție asupra fascinației pe care cartea o exercită asupra individului, dar și asupra riscurilor implicate de această fascinație. (...) Citit astăzi, în noua ediție apărută la Editura pentru Artă și Literatură , romanul Umbra penei de gâscă rămâne un text fascinant tocmai prin această ambivalență: pe de o parte, este un roman despre puterea literaturii, iar pe de altă parte, este un roman despre fragilitatea celor care o slujesc. Cartea apare simultan ca promisiune și ca blestem, ca formă de libertate și ca sursă de pericol. Romanul lui Radu Țuculescu nu este doar o poveste despre trecut, ci și o reflecție asupra condiției scriitorului în orice epocă. Destinul lui Iță Barabă devine simbolul tuturor celor care aleg să trăiască sub semnul scrisului, acceptând riscul pe care această alegere îl presupune. Iar „umbra penei de gâscă” continuă să planeze asupra lor, ca semn al unei vocații care nu poate fi abandonată și al unei fascinații de care nimeni nu se poate elibera cu adevărat. - Florina Pîrjol   Dincolo de o intrigă aproape polițistă, plină de enigme și de întunecimi ale caracterului uman, rețetă deja omniprezentă în epica lui Radu Țuculescu, romanul Umbra penei de gâscă are o dimensiune în plus, cea metaforică. Este vorba de metafora Cărții și de consecințele ei asupra vieților și locurilor evocate. Personajele romanului, funambulești, joviale, personalități neaoșe sau, pe alocuri, ușor fantaste prin aerul de colocvialitate onirică pe care îl afișează, par toate născute sub o zodie livrescă. Într-o formă sau alta, cartea, biblioteca, scrisul literar sau practica lecturii le-au determinat parcursul vieții și al firii. (...) Izolat, în mod prielnic, în turnul de fildeș al Poveștii, Radu Țuculescu a fost mereu un meteorolog al imaginației, capabil să surprindă, să simtă orice schimbare, oricât de imperceptibilă, a climatului propriilor personaje, a aventurilor acestora, dar și al unui imaginar care continuă să fascineze și să îmbogățească viețile cititorilor săi. - Savu Popa