Un barbat pe nume Ove

    Ove este cel mai morocanos om pe care vi-l puteti imagina, un batran mizantrop caruia ii plac regulile stricte, rutina, lucrurile utile in viata si care n-are rabdare pentru amabilitati gratuite cu vecinii. Isi divinizeaza masina Saab, marca lui de suflet, si judeca oamenii dupa ce masina conduc, dispretuind profund, se intelege, automobilele straine. Se crede inconjurat de idioti si crede ca lumea se duce de rapa cu toti filfizonii astia cu cabluri albe in urechi care angajeaza pe cineva sa le schimbe un bec. A fost detronat din functia de presedinte al asociatiei de proprietari - in urma a ceea ce el a numit a fi „o lovitura de stat” -, dar tot el e regele cartierului, pe care il inspecteaza nesmintit in creierii diminetii sa se asigure ca totul este in ordine. Lumea il considera teribil de uracios.     Intr-o dimineata de noiembrie, insa, tot universul si planurile sale ii sunt date peste cap in cel mai neasteptat mod cu putinta, cand o iranianca pe cat de gravida, pe atat de dezinvolta, si sotul ei tolomac, impreuna cu cele doua fetite ale lor, se muta langa casa lui si-i turtesc cutia postala cu o remorca (desi Ove postase foarte clar peste tot afise cu „Interzis accesul masinilor in zona rezidentiala”).     Accidentul e sunetul de start pentru o serie de intamplari neverosimil de amuzante si, uneori, perfect induiosatoare  - cu o pisica jigarita si aproape fara coada si prietenii dintre cele mai improbabile -care-l fac pe Ove, eternul ursuz suparat pe tehnologia moderna, batausul de clovni si „vecinul infernal”, sa (re)invete sa respire aerul unei vieti pe care el insusi o credea pierduta si de care lumea nu-l banuia in stare pe acest pensionar imposibil.     Un barbat pe nume Ove a cucerit o lume intreaga prin modul irezistibil, plin de umor si tandrete, in care exploreaza teme grave precum pierderea, batranetea, diversitatea, toleranta, principiile morale, prietenia si speranta. La final, nu aveti cum sa nu il adorati pe Ove.     „O sa radeti, o sa plangeti si o sa simtiti o intelegere infinita pentru toti ursuzii si morocanosii din viata dumneavoastra.” - People     Fragment din romanul "Un barbat pe nume Ove" de Fredrik Backman:     „La vremea aceea Ove nu stia, de buna seama, dar avea sa isi petreaca atat de multe sferturi de ceas din viata asteptand-o, ca taica-su s-ar fi uitat crucis de-ar fi aflat vreodata. Cand, in sfarsit, Sonja si-a facut aparitia, intr-o rochie inflorata si un pulover atat de rosu ca l-a facut pe Ove sa-si mute greutatea de pe un picior pe celalalt, s-a hotarat ca nu avea prea mare insemnatate ca intarziase.     Vanzatoarea de la florarie il intrebase „ce doreste". Iar el o pusese la punct ca nu se intreaba asa, la naiba, ca doar ea vinde verdeturile, iar el le cumpara si nu invers, nu? Femeia paruse usor deranjata, dar il mai intrebase, totusi, daca destinatara florilor are o culoare preferata. „Roz", raspunsese Ove sigur pe el. Nu ca ar fi avut habar care era, de fapt, culoarea ei favorita.     Si acum era acolo, in fata lui, cu pulovarul ei rosu, strangand fericita la piept florile de la el si facand restul lumii sa para zugravita in nuante de gri.     — Sunt fantastic de frumoase, a zambit ea, cu o candoare care l-a facut pe Ove sa-si pironeasca privirea in pamant si sa loveasca stingherit pietricele cu bombeul pantofului.     Lui Ove nu-i placeau restaurantele. Nu intelesese niciodata de ce sa manance in oras, pe o gramada de bani, cand putea sa manance acasa. Nu-l interesau mobilele somptuoase si mancarurile elaborate si era constient ca nici prea priceput la a face conversatie nu era. In fine, una peste alta, se gandea ca, daca tot mancase inainte, isi putea permite sa o lase pe ea sa comande orice din meniu, iar el ar putea lua cel mai ieftin fel. Si, daca-l intreba ceva, macar n-o sa aiba gura plina cu mancare cand raspunde. I se parea un plan bun.     Cand ea a comandat, chelnerul i-a zambit binevoitor. Ove stia prea bine ce gandeau, si chelnerul si ceilalti meseni. Ca nu-i de nasul ei, asta gandeau toti. Iar Ove s-a simtit foarte prost din cauza asta. Mai mult din cauza faptului ca si el era de aceeasi parere.     Sonja i-a povestit cu entuziasm despre studiile ei, despre cartile pe care le citise si filmele pe care le vazuse. Si, cand se uita la el, Ove simtea, pentru intaia oara, ca era singurul barbat de pe lume. In cele din urma, si-a dat seama ca, daca-i cinstit, cinstit trebuia sa fie. Nu putea sa stea acolo si s-o minta in fata. Asa ca si-a dres glasul, si-a luat inima in dinti si i-a spus pe loc adevarul. Ca nu era inrolat in armata, ci era un simplu om de serviciu pe trenurile de noapte, cu o inima bolnava, care o mintise fara nici un motiv, doar pentru ca ii placea foarte mult sa mearga cu trenul cu ea. Pentru Ove era de la sine inteles ca asta avea sa fie prima si ultima cina impreuna, ca doar nu o sa mai stea ea la masa cu un tradator. Asa ca, dupa ce a terminat de rostit adevarul, a pus servetul pe masa, si-a scos portofelul sa plateasca si s-a ridicat sa plece."