Un bărbat pe nume Ove este o carte pe care am vrut și nu am vrut să o citesc. Cei care au citit-o spuneau fie că este un roman excelent, o capodoperă a anului, fie că este un eșec total și n-au înțeles un cuvânt din ea. Cititoarea umilă din mine se încadrează în prima categorie, lăsându-se, așadar, pradă ispitei, și fiind complet cucerită de acest bătrân acru pe nume Ove.
Cel mai morocănos, ursuz și afurist bătrân al toate timpurilor se află în interiorul acestor coperți. Ove a trăit toată viața aproape singur și a prețuit dintotdeauna dreptatea și ordinea. A fost mereu un om serios, fără chef de glume și bun la toate, după cum îi spunea mereu soția sa, o femeie drăgăstoasă pe nume Sonja. Ove este taciturn și implicat. Implicat în treburi care nu sunt neapărat treaba lui, dar își însușește și atribuțiile altora, că de! tinerii din ziua de azi oricum nu mai fac nimic bine, mai ales fără telefon! Planul principal prezintă viața lui Ove la bătrânețe, în paralel cu cel secund, în care sunt relatate întâmplările din copilăria sa, de la pierderea tatălui la cum a cunoscut-o pe cea care avea să îi devină soție. Pe cea care avea să-i dăruiască tot ce e bun și frumos.
Ove înțelegea lucrurile pe care le vedea și le putea atinge. Beton și ciment. Sticlă și oțel. Unelte. Lucruri pe care le puteai desluși. Înțelegea unghiurile drepte și instrucțiunile clare. Machete și schițe. Lucruri care puteau fi desenate pe hârtie. Pentru el totul era alb sau negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.
Când Ove decide se ofere o mână de ajutor noilor vecini (care sunt de-a dreptul enervanți în opinia sa, cu tot cu copiii cei mici și gălăgioși!), totul se schimbă, iar firul narativ capătă o notă de tragi-comedie pe tot parcursul scriiturii. Ove, care s-a luptat toată viața cu toți vecinii, întâlnește niște oameni care reușesc să îi topească măcar un sfert din suflet. Deși încearcă constant să se sinucidă, Universul nu ține cu el. Ba sună cineva la ușă, ba pisicul miaună că îi e foame (și cum ar putea să moară știind că a lăsat pisicul flămând?!). Îl urăște pe Rune, cel care i-a furat locul în asociația de locatari. Și totuși îl apără. Și îl ajută cât de mult poate. Dar îl urăște, să fie clar! Și-a cumpărat un BMW, cum să nu îl urască pentru că a renunțat la Volvo? Un bărbat pe nume Ove este despre un bărbat pe nume Ove care avea o mașină pe nume Saab. Și apoi și-a cumpărat alt Saab. Și un altul. Și tot așa.
S-a măritat cu el. Și acum el nu știe cum să facă să doarmă fără vârful nasului ei în adâncitura dintre gâtul și umărul lui. Asta-i tot.
Fredrik Backman surprinde în Un bărbat pe nume Ove, cu o delicatețe supranaturală, craterul din inimă provocat de pierderea omului iubit, de pierderea Omului tău, iar pasajele în care este descrisă povestea de dragoste dintre cei doi sunt reliefate cu drag, și dor – așa de dor că doare – și cu fărâme de nu-mă-uita plutind aievea printre rânduri.
Când pierzi pe cineva ți-e dor de cele mai ciudate lucruri. Chestii mici. Zâmbete. Felul în care se întorcea în somn. Să zugrăvească pentru ea.
Un bărbat pe nume Ove este un roman pe care îl citești înfășurat în plapumă, seara, înainte de culcare. Și realizezi că nu vrei să se termine. Cartea, povestea, dorul. Viața. Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman este un roman înduioșător, sensibil, plin de comic și inedit, în care un bărbat pe nume Ove suferă și suferă și suferă, până când decide să își împartă suferința cu ceilalți. Și vede că nu e așa de rău. Un debut extraordinar, Un bărbat pe nume Ove este o carte cu o acustică de-a dreptul vie și adevărată și scăldată în entuziasm și aparte.
Alte recenzii de la Fredrik Backman:
