Un rasism imaginar

Există îndeajuns de multe rasisme adevărate ca să mai inventăm și unele imaginare. De treizeci și cinci de ani, termenul de „islamofobie“ a anihilat orice discurs critic despre islam. Scopul lui dublu este de a-i reduce la tăcere pe occidentali și de a-i descalifica pe musulmanii reformatori. O mare religie precum islamul nu e reductibilă la un singur popor, dat fiind că are o vocație universală. Iar să nu o supunem examinării, proces prin care au trecut, timp de secole, creștinismul și iudaismul, înseamnă să o menținem în dificultățile cu care se confruntă astăzi. Și să-i condamnăm pentru totdeauna pe adepții ei la rolul de victime, absolviți de orice responsabilitate pentru violențele comise în numele său. Denunțarea acestei imposturi, reevaluarea a ceea ce numim „întoarcerea spiritului religios“ și care înseamnă mai degrabă întoarcerea fanatismului, celebrarea libertății extraordinare pe care Franța o oferă cetățenilor ei, dreptul de a crede sau nu în Dumnezeu: acestea sunt obiectivele eseului de față.   Mondializarea traduce momentul istoric în care Pământul devine conștient de limitele lui, iar oamenii de interdependența lor. Universul încetează să mai fie spațiul comun al schimburilor umane, pentru a deveni locul în care oamenii se chinuie reciproc. Întrucât nimic nu mai separă popoarele unele de altele mai mult de câteva ceasuri petrecute în avion sau în tren, oamenii se găsesc lipsiți de distanța necesară oricărei relații. Deschiderea promise de modernitate, minunata posibilitate de a ieși din local, din natal, din tribal, a dus la o nouă închidere la scară globală. - Autorul   Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier și eseist, o figură emblematică a intelectualității franceze. La Editura Trei au apărut toate romanele sale (Fiul cel bun, Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoții de frumusețe, Care dintre noi doi l‑a născocit pe celălalt?, Iubirea față de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micșorez!…, Păzea, se‑ntoarce Moș Crăciun!, Paria), volumele de eseuri (Înțelepciunea banilor, Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperității, Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental), precum și volumul de teatru Ce dorește domnul?.